Ca tensiunile politice cu Statele Unite se acutizează, iar cheltuielile de apărare cresc, planul Canadei privind avioanele de vânătoare este desfăcut bucată cu bucată de noi oferte industriale și de evaluări militare dure.
Cum a ajuns Canada să reanalizeze acordul pentru F‑35
În 2022, Canada a ales F‑35A, construit în SUA, pentru a-și înlocui CF‑18 Hornet-urile îmbătrânite, punând capăt unei lungi și controversate saga de achiziții. Alegerea a urmat unui proces competitiv în care principalul rival a fost JAS‑39 Gripen E/F de la Saab. F/A‑18 Super Hornet de la Boeing a fost eliminat, iar atât Rafale-ul de la Dassault, cât și consorțiul Eurofighter se retrăseseră deja.
Ulterior, Ottawa s-a angajat să cumpere 88 de F‑35A de la Lockheed Martin. Șaisprezece aeronave au fost deja comandate ferm. Pe hârtie, restul acordului ar fi trebuit să fie o formalitate.
Asta s-a schimbat în martie 2025. Pe fondul disputelor diplomatice și comerciale cu Washingtonul, guvernul canadian a semnalat că va revizui achiziția F‑35. Anunțul a redeschis imediat o luptă politică și militară privind viitorul puterii aeriene canadiene.
Un verdict militar tranșant: Gripen vs F‑35
Royal Canadian Air Force (RCAF) și-a exprimat preferința fără echivoc: dorește toate cele 88 de F‑35A, nu o flotă mixtă care să includă avioane europene.
Punctajele interne din competiția inițială au oferit F‑35 un avantaj copleșitor la capabilitate de luptă: 95% față de doar 33% pentru Gripen.
Potrivit unor documente de evaluare scurse și citate în presa canadiană, F‑35 a obținut 57,1 puncte din 60 pentru capabilități militare. Gripen-ul Saab a obținut doar 19,8. Diferența mare ajută la explicarea motivului pentru care guvernul lui Justin Trudeau a ajuns să încalce o promisiune anterioară de a nu cumpăra F‑35.
Pentru RCAF, împărțirea achiziției acum are puțin sens. Un raport intern, menționat de Reuters, a susținut că împărțirea cumpărării între F‑35 și un alt avion de vânătoare ar fi „lipsită de sens” din punct de vedere militar. Fosta înaltă oficială din domeniul apărării Stefanie Beck a susținut această poziție în audieri parlamentare înainte de a-și părăsi funcția într-o remaniere a cabinetului.
Nu toată lumea din Ottawa acceptă această logică. Ministrul Industriei, Mélanie Joly, a argumentat că ideea „flotei unice” este un pretext convenabil, observând că toate țările G7 operează flote de luptă mixte și totuși reușesc să le integreze în structurile lor de apărare.
Contraatacul Saab: construirea avioanelor în Canada
În acest context tensionat, Saab a pus pe masă o ofertă nouă și agresivă. Potrivit relatărilor din presa canadiană, grupul suedez a propus asamblarea unei părți importante a aeronavelor sale pe teritoriul Canadei:
- 72 de avioane multirol JAS‑39 Gripen E/F
- 6 aeronave GlobalEye de avertizare timpurie și control aerian
Toate ar fi construite în Canada, iar Saab susține că planul ar putea crea aproximativ 12.600 de locuri de muncă.
Saab nu vinde doar avioane; vinde un hub aerospațial canadian legat de locuri de muncă high‑tech pe termen lung.
Oferta GlobalEye este deosebit de strategică. Aeronava se bazează pe avionul de afaceri Global Express 6000 de la Bombardier, o platformă canadiană. Saab propune să convertească și să echipeze aceste celule cu radar avansat și sisteme de misiune, îmbinând practic tehnologia de apărare suedeză cu producția aerospațială canadiană.
Simon Carroll, directorul executiv al Saab Canada, a prezentat propunerea drept o soluție „suverană”, promițând capabilități avansate de luptă și supraveghere, în timp ce alimentează competențe, tehnologie și investiții în industria canadiană.
De ce contează GlobalEye pentru Ottawa
GlobalEye este o platformă AEW&C (avertizare timpurie și control aerian). Transportă un radar puternic capabil să urmărească aeronave, nave și unele ținte terestre la distanță mare. Pentru o țară cu spațiul aerian uriaș al Canadei și cu accesurile arctice, acest tip de acoperire radar persistentă este atractiv din punct de vedere politic.
Integrarea avioanelor de vânătoare și a aeronavelor AEW&C de la un singur furnizor oferă, de asemenea, un pachet curat: instruire comună, contracte de suport comune și un singur ecosistem industrial.
Lockheed Martin apără amprenta industrială a F‑35
Lockheed Martin a răspuns rapid la gambitul Saab, subliniind că Canada este deja profund integrată în lanțul de aprovizionare al F‑35.
Compania spune că peste 110 firme canadiene contribuie cu piese la F‑35, cu o valoare industrială potențială de 15,5 miliarde CAD până în 2058.
Potrivit producătorului american, fiecare F‑35 conține componente canadiene în valoare de peste 3,2 milioane CAD. Aceste piese intră în fiecare avion produs, nu doar în cele destinate Royal Canadian Air Force.
Lockheed Martin evidențiază și beneficiile indirecte. Mulți furnizori canadieni, spune compania, și-au folosit experiența F‑35 ca rampă de lansare pentru a câștiga contracte suplimentare pe piața globală aerospațială și de apărare. Mesajul vizează o preocupare-cheie a guvernului canadian: competitivitatea pe termen lung, nu pachete de lucru punctuale.
| Aspect | Traseul F‑35 | Traseul Saab Gripen/GlobalEye |
|---|---|---|
| Scor de evaluare la luptă | 95% (57,1/60) | 33% (19,8/60) |
| Prezență industrială | Lanț global de aprovizionare, 110+ companii canadiene | Asamblare locală a aeronavelor în Canada |
| Titlu privind locurile de muncă | Ocupare distribuită pe termen lung până în 2058 | Aproximativ 12.600 locuri de muncă legate de programul de asamblare |
| Pachet | Doar avioane stealth | Avioane de vânătoare plus AEW&C GlobalEye |
Politică, tarife și un guvern care caută opțiuni
Momentul propunerii Saab nu este întâmplător. Relațiile cu Washingtonul au fost tensionate de tarifele SUA sub președintele Donald Trump, care au lovit industrii canadiene și au declanșat apeluri la Ottawa pentru furnizori de apărare mai diverși.
Potrivit unui reportaj CBC News, planurile Saab au generat „un interes puternic” în cadrul guvernului prim-ministrului Mark Carney. Se spune că oficialii văd oferta suedeză ca un instrument atât pentru diversificarea surselor de echipamente, cât și pentru sprijinirea sectoarelor afectate de măsurile comerciale ale SUA.
Canada plănuiește, de asemenea, să crească cheltuielile de apărare cu 82 de miliarde CAD în următorii cinci ani. Miniștrii doresc beneficii locale maxime din acești bani. Un proiect care creează locuri de muncă vizibile în centrele aerospațiale, în timp ce ancorează linii de proiectare și asamblare în Canada, se potrivește perfect acestei agende.
Unde se află opinia publică
Pe plan intern, Saab pare să aibă avantajul. Un sondaj recent Ekos arată o înclinație clară către avioanele suedeze:
- 43% dintre respondenți susțin cumpărarea Gripen pentru înlocuirea CF‑18
- 29% preferă o flotă mixtă Gripen/F‑35
- doar 13% susțin o forță exclusiv F‑35
Aceste cifre le oferă politicienilor acoperire dacă decid să se îndepărteze de o cale pur F‑35 sau cel puțin să redeschidă ușa unei achiziții împărțite, în pofida obiecțiilor RCAF.
De ce flotele mixte sunt atât de controversate
În centrul argumentului se află o dilemă clasică de planificare a apărării: flexibilitate versus complexitate.
O flotă cu un singur tip simplifică instruirea piloților, logistica, piesele de schimb și mentenanța. Actualizările software, integrarea armamentului și instrumentele de planificare a misiunilor gravitează în jurul unui singur design de bază. RCAF, care deja se confruntă cu lipsă de personal și întârzieri la mentenanță, indică aceste eficiențe drept o necesitate strategică.
O flotă mixtă adaugă opțiuni, dar și fricțiuni. Două tipuri de avion de vânătoare înseamnă două seturi de simulatoare, cursuri de instruire tehnică, contracte de suport și depozite pline cu piese diferite. Coordonarea misiunilor între platforme cu senzori, legături de date și caracteristici de performanță diferite ridică provocări de integrare care nu dispar doar pentru că alte țări G7 le gestionează.
Pe de altă parte, un mix reduce dependența de un singur furnizor străin și de un singur ecosistem software. Poate crea pârghie de negociere și distribuie munca industrială către mai mulți parteneri. Saab și aliații săi canadieni pariază că, în climatul geopolitic actual, diversificarea are o greutate politică suplimentară.
Concepte-cheie: avioane stealth și avertizare timpurie aeropurtată
F‑35 este un avion de vânătoare stealth de generația a cincea, proiectat să fie greu de detectat pe radar și să fuzioneze datele din propriii senzori și din platformele aliate. Într-un conflict de intensitate mare, precum apărarea spațiului aerian NATO în Europa sau descurajarea unui adversar apropiat ca nivel, combinația de observabilitate redusă și partajare a informației este centrală doctrinei americane.
Gripen E/F abordează altfel problema. Este mai puțin stealth, dar optimizat pentru costuri, timp scurt de reîntoarcere în misiune și rate mari de ieșiri (sorties). Forțele aeriene mici îl apreciază pentru capacitatea de a opera din baze dispersate și relativ austere. Pentru Canada, cu multe locații de operare avansată în regiuni îndepărtate, această robustețe are atractivitate, deși nu a compensat diferența de scor de capabilitate în evaluarea inițială.
GlobalEye se află într-o categorie separată, dar complementară. O aeronavă AEW&C zboară la altitudine mare și scanează la distanțe mari, acționând ca o stație radar aeropurtată și post de comandă. Într-un scenariu canadian, o pereche de GlobalEye ar putea monitoriza secțiuni largi ale Arcticului sau ale abordărilor atlantice, coordonând în timp real avioane de vânătoare, mijloace navale și radare terestre.
Ce depinde de decizia finală a Ottawa
Decizia finală a Canadei va modela mai mult decât viitoarea sa flotă de avioane de vânătoare. Va stabili tonul politicii industriale de apărare, va semnala cât de mult este dispusă Ottawa să se îndepărteze de dominația SUA în anumite domenii și va transmite un mesaj alegătorilor interni despre locuri de muncă și suveranitate.
Dacă guvernul rămâne la planul complet F‑35, își dublează integrarea cu forțele aeriene ale SUA și NATO și pariază pe câștiguri pe termen lung printr-un lanț global de aprovizionare. Dacă se orientează către oferta Saab, Canada câștigă linii de asamblare locale vizibile, o nouă capabilitate AEW&C și un al doilea pilon de parteneriate de apărare, acceptând în același timp complexitate mai mare și îndepărtându-se de modelul preferat de RCAF.
Oricum ar fi, alegerea va reverbera în aerospațiul canadian timp de decenii, afectând unde se formează inginerii, unde se extind fabricile și ce drapele stau pe ampenajul avioanelor care patrulează cerul Americii de Nord.
Comentarii
Încă nu există comentarii. Fii primul!
Lasă un comentariu