Boeing raportează o pierdere de 565 milioane $ la KC-46, așteptând recalcularea prețului.

US groupul aerospațial a suferit din nou o lovitură financiară pe programul său de cisternă de realimentare KC-46 Pegasus, însă directorii insistă că aeronava își revine treptat și ar putea deveni în curând baza unui contract mai profitabil.

Nota de plată pentru cisterna Boeing crește cu încă 565 de milioane de dolari

Boeing a raportat o nouă pierdere de 565 de milioane de dolari pe programul de cisternă KC-46 în trimestrul al patrulea din 2025, adăugându-se unei liste lungi de ajustări contabile (write-off-uri) pentru aeronava cu probleme. Pegasus, bazată pe fuselajul comercial 767, a acumulat deja peste 8 miliarde de dolari în pierderi de când au fost semnate contractele de dezvoltare, în urmă cu mai bine de un deceniu.

Boeing a înregistrat o cheltuială de 565 de milioane de dolari pentru KC-46 la finalul lui 2025, împingând pierderile cumulate ale programului cu mult peste pragul de 8 miliarde de dolari.

Directorul general Kelly Ortberg a descris cel mai recent impact ca fiind „dezamăgitor” în timpul teleconferinței privind rezultatele, dar a susținut că Boeing vede în sfârșit dovezi că cisterna se stabilizează atât în exploatare, cât și în producție.

Directorii companiei au spus că noua cheltuială provine în principal din costuri mai ridicate ale lanțului de aprovizionare și din sprijin suplimentar pentru producție la unitatea din Everett, Washington, unde aeronava este asamblată. Creșterile de preț la piese, forță de muncă și suport de inginerie au împins contractul curent - deja considerat nefavorabil pentru Boeing - și mai adânc pe pierdere.

Forțele Aeriene comandă mai multe KC-46 în pofida presiunii costurilor

Poziția Forțelor Aeriene ale SUA față de Pegasus este o parte critică a argumentului Boeing că durerea va merita, în cele din urmă. Serviciul a comandat recent încă 15 KC-46, aducând afaceri noi în divizia de apărare a Boeing și contribuind la 15 miliarde de dolari în comenzi totale pentru Boeing Defense, Space & Security în trimestru.

Ultima comandă a Forțelor Aeriene, de 15 KC-46, semnalează încredere continuă în rolul viitor al platformei, chiar dacă Boeing absoarbe noi pierderi.

Directorul financiar Jay Malave a indicat această comandă drept dovadă că KC-46 nu mai este doar o povară de dezvoltare, ci un „cal de bătaie” operațional pe care Pentagonul intenționează să se bazeze ani la rând. Forțele Aeriene au decis să cumpere mai multe KC-46 prin atribuire directă (sole-source) până când va fi introdusă o viitoare cisternă de generație următoare, oferind Boeing o conductă de comenzi pe termen mediu.

De ce Boeing continuă să investească într-un avion care produce pierderi

Ortberg a spus că o mare parte din cea mai recentă cheltuială este legată de fuselajul de bază 767, nu de sistemele militare unice, și a subliniat că aceste costuri nu se transferă asupra altor programe de apărare Boeing. Compania alocă resurse suplimentare pentru controlul calității, inginerie și stabilitatea producției la Everett, chiar dacă aceste investiții afectează marjele pe termen scurt.

Potrivit lui Malave, Boeing a înregistrat deja o reducere cu 20% a refacerilor (rework) - timpul și banii cheltuiți pentru remedierea greșelilor de producție - în a doua jumătate a lui 2025. Acest indicator este deosebit de sensibil pentru Pentagon, care se concentrează tot mai mult pe capacitatea contractorilor de a respecta calendarele de livrare și de a pune în serviciu echipamente fiabile.

Boeing spune că refacerile la producția KC-46 au scăzut cu o cincime spre finalul lui 2025, un indicator timpuriu că investiția inițială masivă începe să dea roade.

Ortberg a spus că firma a ales în mod conștient să „tragă o înghițitură mare” și să absoarbă încă o cheltuială legată de cisternă pentru a menține productivitatea și standardele ridicate. Boeing își propune să livreze 19 KC-46 în anul următor și vrea să evite genul de întârzieri de program care au afectat proiecte militare anterioare.

Un deceniu sub un „contract prost”

KC-46 a fost construit în baza unui contract de dezvoltare cu preț fix, o structură care poate penaliza sever un contractor atunci când costurile scapă de sub control. Ortberg a fost direct cu privire la această moștenire, numind-o „un contract prost pentru ultimul deceniu”.

În contractele cu preț fix, clientul - în acest caz guvernul SUA - fixează devreme prețul, în timp ce contractorul suportă cea mai mare parte a riscului dacă apar schimbări de design sau probleme tehnice. Pentru Boeing, asta s-a tradus prin cheltuieli repetate, pe măsură ce a gestionat probleme de la defecte ale sistemului de realimentare până la probleme de cablaj și întârzieri ale furnizorilor.

Compania vede acum o oportunitate de a remodela economia aeronavei. Pe măsură ce programul actual aprobat se apropie de final, iar Forțele Aeriene privesc către loturi viitoare de cisterne, discuțiile de preț se vor redeschide. Ortberg a spus că Boeing va fi „extrem de concentrată să se asigure că înțelegem baza de cost a acelui avion” înainte de a semna orice nou acord.

Privind înainte: renegocierea prețului și următorul lot

Boeing se așteaptă să aibă mai multă claritate privind costul tranșei următoare de KC-46 mai târziu în acest an. Scopul este trecerea de la o structură contractuală care a produs constant pierderi la una care reflectă o linie de producție matură și o înțelegere îmbunătățită a costurilor de suport pe termen lung.

Directorii spun că următorul contract KC-46 trebuie să fie „corect” și profitabil, un semnal clar că Boeing va rezista ideii de a prelungi pur și simplu termenii anteriori.

Pentru Pentagon, un contract mai sustenabil ar putea ajuta la asigurarea livrărilor stabile și a modernizărilor continue într-un moment în care realimentarea aeriană rămâne centrală pentru proiectarea puterii SUA. Pentru Boeing, miza este la fel de mare: KC-46 nu este doar un singur produs, ci un simbol al capacității diviziei sale de apărare de a gestiona programe complexe, de lungă durată, fără a eroda valoarea pentru acționari.

Cum se încadrează KC-46 în puterea aeriană a SUA

KC-46 Pegasus este proiectată să realimenteze în aer avioane de vânătoare, bombardiere și aeronave de transport, extinzând dramatic raza lor de acțiune. Bazată pe avionul comercial Boeing 767, a fost adaptată cu o grindă de realimentare (refuelling boom), sisteme furtun–coș (hose-and-drogue), rezervoare suplimentare de combustibil și sisteme de comunicații și apărare de nivel militar.

O flotă de cisterne permite Forțelor Aeriene ale SUA să opereze departe de bazele interne, să sprijine aliați în străinătate și să susțină operațiuni deasupra unor regiuni contestate. Asta face KC-46 critică pentru strategiile atât în Indo-Pacific, cât și în Europa, unde distanța și logistica sunt provocări constante.

• Rol: realimentare aeriană și transport cargo/pasageri
• Platformă de bază: Boeing 767
• Client: în principal Forțele Aeriene ale SUA
• Caracteristică-cheie: capacitatea de a sprijini mai multe tipuri de aeronave într-o singură misiune

De ce contractele de apărare cu preț fix pot avea efecte adverse

Saga Pegasus evidențiază riscurile contractelor de dezvoltare cu preț fix în programe de apărare complexe. Ele sunt concepute să protejeze contribuabilii prin plafonarea a ceea ce plătește guvernul, dar pot împinge și contractorii să liciteze prea jos, mizând că pot gestiona riscuri care ulterior se dovedesc mai dificile decât era de așteptat.

Tip de contract	Cine suportă cel mai mult riscul?	Caz tipic de utilizare
Preț fix	Contractorul	Sisteme mature sau cu risc scăzut
Cost-plus	Guvernul	Cercetare-dezvoltare cu risc ridicat și prototipuri timpurii

La KC-46, provocările tehnice și presiunile din lanțul de aprovizionare s-au ciocnit de acest model contractual. Rezultatul a fost un șir de cheltuieli care au lovit câștigurile Boeing, chiar în timp ce Forțele Aeriene au împins avionul către utilizarea pe linia întâi.

Ce ar putea însemna renegocierea prețului pentru contribuabili și aliați

Pe măsură ce Boeing intră în discuții de renegociere, sunt posibile mai multe scenarii. Dacă firma insistă pentru marje mai mari, prețurile unitare pentru KC-46 viitoare ar putea crește față de loturile anterioare. Asta ar putea ridica întrebări în Congres despre costul total al flotei de cisterne, mai ales dacă bugetele se restrâng.

Pe de altă parte, un ritm de producție stabil și profitabil ar putea încuraja Boeing să investească mai mult în modernizări sau modele derivate, beneficiind potențial aliații SUA care iau în considerare sau cumpără deja aeronava. Japonia și Israel, de exemplu, au comandat KC-46 și urmăresc îndeaproape evoluțiile din SUA când își planifică propriile flote de cisterne.

Există și un unghi strategic. O linie robustă de cisterne, evaluată astfel încât să fie acceptabilă atât pentru Boeing, cât și pentru Pentagon, poate face mai ușoară acoperirea intervalului până la apariția unei cisterne avansate de generație următoare de tip „KC-Z” sau similar. Acea viitoare aeronavă va include probabil designuri mai „invizibile” (stealth), mai multă automatizare și conectivitate sporită, dar rămâne la ani distanță.

Termeni-cheie și riscuri pe care cititorii ar trebui să le înțeleagă

Pentru oricine urmărește cheltuielile de apărare sau acțiunile din aerospațial, câțiva termeni sunt importanți aici. Un „program de referință” (programme of record) se referă la cantitatea aprobată oficial și profilul de finanțare pentru un sistem de armament. Odată stabilită această bază, schimbarea ei necesită efort politic și birocratic, motiv pentru care Boeing urmărește îndeaproape fiecare comandă nouă.

„Renegocierea prețului” (repricing) în acest context înseamnă renegocierea loturilor viitoare de producție, nu rescrierea trecutului. Miliardele deja pierdute pe KC-46 nu vor fi recuperate; compania încearcă să se asigure că următoarea fază a programului, care acoperă aeronave suplimentare dincolo de planul curent, funcționează în condiții mai favorabile.

Riscul principal pentru Boeing este să greșească acest echilibru: dacă licitează prea agresiv pentru a asigura volum, ar putea repeta greșelile din trecut; dacă împinge prea mult prețul, ar putea provoca reacții politice sau competiție din partea rivalilor când cisterna de generație următoare intră în discuție. Pentru armata SUA și aliații săi, riscul constă în orice perturbare a achiziției de cisterne care ar putea afecta disponibilitatea operațională și operațiunile pe distanțe lungi.