Babcock și Frankenburg pregătesc un lansator pentru cea mai mică rachetă anti-dronă.

British engineering heavyweight Babcock și startup-ul estonian Frankenburg Technologies își unesc forțele pentru a pune pe teren ceea ce ar putea deveni una dintre cele mai accesibile apărări maritime împotriva dronelor kamikaze.

Un nou scut cu cost redus pentru mările aglomerate

Babcock a semnat un memorandum de înțelegere cu Frankenburg pentru a dezvolta împreună un sistem de lansare containerizat pentru rachetele ghidate ultra-compacte ale companiei estoniene, orientat direct împotriva dronelor de atac unidirecțional care amenință navele și obiectivele de coastă.

Parteneriatul se concentrează pe un sistem de apărare antiaeriană maritimă anti-drone „nou și accesibil”, cu conducerea inginerească bazată în Regatul Unit. Companiile prezintă inițiativa ca pe o modalitate de a oferi Marii Britanii și națiunilor partenere o „capacitate suverană” nouă într-un domeniu devenit atât urgent, cât și extrem de competitiv.

Ideea de bază: înlocuiești interceptoarele de milioane de lire cu roiuri de rachete ieftine, construite rapid, găzduite în containere de dimensiuni standard pe nave sau în porturi.

Sistemul este promovat către marine și forțe de apărare de coastă care trebuie să contracareze volume mari de drone ieftine fără să-și falimenteze bugetele de apărare.

De ce dronele determină o regândire a apărării antiaeriene

Luptele din Ucraina au arătat cum dronele mici și ieftine pot copleși apărările antiaeriene tradiționale. Dronele de atac unidirecțional, practic bombe zburătoare, sunt folosite acum pentru a vâna nave, depozite de combustibil, situri radar și noduri logistice.

Rachetele navale de top pot doborî aceste drone, dar tragerea unor arme care costă sute de mii de lire în ținte construite la o fracțiune din acest preț devine rapid nesustenabilă.

Directorul executiv al Frankenburg, fostul oficial estonian din domeniul apărării Kusti Salm, susține că regulile de bază s-au schimbat. El spune că fiecare strat al apărării moderne trebuie proiectat de la început pentru „masă și viteză” - capacitatea de a pune la dispoziție mulți interceptori, foarte repede, la un cost acceptabil.

Doctrina emergentă este simplă: dacă dronele sunt ieftine și numeroase, apărările trebuie să fie mai ieftine și și mai numeroase.

Asocierea Babcock–Frankenburg este un răspuns la această problemă, adaptat special domeniului maritim, unde navele au spațiu limitat și trebuie să gestioneze amenințări multiple.

Racheta ghidată „cea mai mică” din centrul acordului

Produsul emblematic al Frankenburg, racheta Mark 1, se află în centrul proiectului. Salm a descris-o drept cea mai mică rachetă ghidată din lume, proiectată din prima zi pentru producție în masă.

• Lungime: aproximativ 60 de centimetri
  
• Propulsie: motor-rachetă cu combustibil solid
  
• Componente: puternic bazate pe piese disponibile comercial
  
• Rol: apărare antiaeriană cu rază scurtă și interceptare anti-drone

Potrivit companiei, Mark 1 a trecut de la concept inițial la tragere reală în doar 13 luni, un ritm de neconceput pentru programele tradiționale de rachete. Frankenburg susține că sistemele sale pot fi construite de zece ori mai ieftin și de o sută de ori mai rapid decât normele actuale ale industriei, deși aceste cifre nu au fost auditate public.

În decembrie, firma a raportat prima interceptare completă de tip „kill chain”, distrugând o țintă aeriană cu viteză mare la baza NATO Ādaži din Letonia. A descris testul drept un fel de „moment SpaceX” pentru industria rachetelor, semnalând trecerea către iterație rapidă și cicluri de produs de tip comercial în hardware-ul de apărare.

Lansatoare containerizate: transformarea navelor în „camioane cu rachete”

Rolul Babcock este să transforme racheta minusculă într-o capabilitate navală practică. Asta înseamnă proiectarea unui sistem de lansare care să încapă într-un container standard, să poată fi ridicat cu macaraua pe punte sau pe chei, conectat la energia și senzorii navei și adus rapid în stare de operare.

Lansatoarele în container promit un strat plug-and-play de apărare antiaeriană care poate fi adăugat pe navele existente fără modificări structurale profunde.

Oficialilor din apărare le place conceptul deoarece:

• permite dislocarea rapidă în diferite teatre
• permite navelor civile sau auxiliare să capete autoapărare de bază
• oferă adâncime suplimentară a „magaziei” pentru navele de război care poartă deja rachete mai mari
• poate fi amplasat pe uscat pentru a proteja porturi, terminale energetice și situri radar

Babcock, care deja sprijină platforme navale în Marea Britanie și în străinătate, este de așteptat să adapteze lansatorul mai întâi pentru marinele europene, apoi să se uite către piețele de export. Companiile spun că sistemul ar trebui să ofere o soluție „scalabilă și cinetică” pe mai multe platforme, în loc să fie blocată la o singură clasă de navă.

Cererea europeană și cursa pentru interceptori accesibili

Colaborarea vine într-un moment în care forțele armate europene, de la Baltică la Marea Neagră, caută cu disperare instrumente anti-drone eficiente ca preț. Experiența zilnică a Ucrainei cu muniții rătăcitoare și quadcoptere a devenit o demonstrație în condiții reale a ceea ce ar putea întâmpina forțele NATO în orice confruntare majoră.

Estonia a îmbrățișat deja conceptul Frankenburg. În octombrie, Tallinn a selectat compania ca una dintre cele patru firme care să înființeze producție în noul Parc al Industriei de Apărare al țării. Obiectivul inițial este o capacitate de a construi aproximativ 100 de rachete de apărare antiaeriană cu rază scurtă pe zi, cifră care subliniază accentul pe volum, nu pe arme „boutique”, aurite.

Compania estoniană nu se limitează la utilizarea maritimă. În noiembrie, a semnat un memorandum separat cu grupul polonez de apărare PGZ, vizând integrarea rachetelor sale pe platforme poloneze și crearea unei capacități locale de fabricație de până la 10.000 de unități pe an.

O rețea regională de producție pentru rachete mici începe să se contureze de-a lungul flancului estic al NATO, ancorată în Estonia și Polonia.

Potențiali clienți de export și scenarii de utilizare

Deși nu au fost numiți public cumpărători pentru lansatorul Babcock–Frankenburg, analiștii din apărare văd câteva scenarii probabile:

• marine NATO mai mici care doresc apărare antiaeriană suplimentară pentru nave de patrulare
• gărzi de coastă și forțe de frontieră confruntate cu incursiuni de drone în apropierea porturilor critice
• nave logistice și auxiliare care operează în ape contestate
• companii energetice și guverne care caută apărare pentru obiective fixe ale platformelor offshore

Deoarece lansatorul este containerizat, marinele l-ar putea muta între corpuri de navă în funcție de nivelul amenințării, similar modului în care rotesc elicoptere sau echipe de abordaj.

Cum rachetele „ieftine” schimbă planificarea navală

Costul rachetelor ajunge rar în titluri, dar influențează modul în care gândesc comandanții. Când fiecare lovitură costă o avere, există presiunea de a economisi focul până când amenințarea este inconfundabilă. Interceptorii cu cost redus permit reguli de angajare mai permisive, mai ales împotriva roiurilor de drone sau a contactelor ambigue.

Practic, o navă și-ar putea permite să lanseze mai multe rachete de tip Mark 1 asupra unei drone suspectate a fi ostilă, în loc să riște totul pe un singur interceptor mai scump. Asta crește șansele de distrugere și eliberează rachetele de vârf pentru rachete de croazieră sau aeronave cu pilot.

Caracteristică	SAM naval tradițional	Rachetă de tip Mark 1
Cost tipic per lovitură	Foarte mare	Mic
Viteza de producție	Lentă, la comandă	Rapidă, produsă în masă
Cel mai potrivit tip de țintă	Aeronave, rachete mari	Drone, amenințări aeriene mici
Integrarea lansatorului	Specifică platformei	Containerizată, modulară

Totuși, aceste rachete mai mici nu sunt o soluție miraculoasă. Raza lor de acțiune și dimensiunea focosului sunt limitate. Ele formează un strat dintre mai multe, situându-se sub rachetele sol-aer mai mari, sistemele de război electronic și momelile soft-kill.

Concepte-cheie din spatele noului sistem

Pentru cititorii mai puțin familiarizați cu jargonul din apărare, mai multe idei susțin acest proiect:

• Dronă de atac unidirecțional: o dronă concepută să se prăbușească în țintă și să detoneze, ca o rachetă ghidată lentă.
• Interceptare hard-kill: distrugerea fizică a unei amenințări prin forță cinetică sau un focos exploziv, nu prin bruiaj.
• Kill chain: secvența completă de la detectarea unei amenințări, urmărirea ei, decizia de angajare, lansarea armei și confirmarea distrugerii.
• Lansator containerizat: un sistem de armament ambalat în format de container standard de transport maritim pentru transport și dislocare ușoare.

Aceste concepte devin centrale pentru modul în care armatele se gândesc la protejarea porturilor aglomerate, a parcurilor eoliene offshore și a rutelor maritime vitale care ar putea fi testate de drone ieftine într-o criză.

Ce ar putea însemna asta într-un incident real

Imaginați-vă o fregată europeană de dimensiune medie care escortează un convoi de combustibil printr-o strâmtoare tensionată. Informațiile indică faptul că forțe ostile ar putea folosi drone mici lansate de pe bărci de pescuit sau camioane de coastă.

Fregata are deja rachete sofisticate, dar în mare parte se bazează acum pe un container la pupa, încărcat cu zeci de interceptori ieftini. Pe măsură ce un grup de drone se apropie la joasă altitudine, radarul navei comandă lansatorului containerizat să tragă mai multe rachete Mark 1 simultan, creând un scut de rază scurtă. Rachetele mai scumpe, cu rază lungă, rămân neatinse, pregătite pentru un atac mai serios.

Într-o altă zi, același container ar putea sta pe chei într-un port major, protejând rezervoare de combustibil și catarge radar împotriva atacurilor cu drone de tip „lup singuratic” sau a tentativelor de sabotaj.

Riscuri, beneficii și ce urmează

Împingerea tehnologiei rachetelor către dezvoltare rapidă de tip comercial are avantaje clare: termene mai scurte, costuri mai mici și adaptare mai rapidă la amenințări în evoluție. În același timp, ridică întrebări noi despre controlul calității, securitatea cibernetică a sistemelor de ghidare și riscul ca tehnici similare să fie copiate de adversari.

Pentru marine, beneficiul constă în combinarea unor astfel de sisteme cu arsenalele existente. Navele mari ar putea purta un sistem tradițional de lansare verticală pentru apărare cu rază lungă, un lansator containerizat pentru roiuri de drone și instrumente non-cinetice precum bruiajul. Efectul general este o „bulă” defensivă mai densă și mai rezilientă, construită din mai multe straturi complementare, nu dintr-o singură rachetă spectaculoasă.

Pe măsură ce războiul cu drone avansează, competiția nu mai este doar despre rază și viteză, ci despre cât de repede pot ambele părți să pună în teren, să înlocuiască și să-și permită armele. Babcock și Frankenburg pariază că o rachetă minusculă într-o cutie de oțel ar putea juca un rol important în această cursă.