SpaceX va lansa următorii sateliți SDA pentru detectarea rachetelor.

Washingtonul a oferit discret companiei de lansări a lui Elon Musk un impuls major pentru securitatea națională, atribuind mai multe misiuni care vor ridica pe orbită zeci de noi sateliți de avertizare timpurie pentru Space Development Agency (SDA) și un set clasificat de încărcături utile pentru National Reconnaissance Office (NRO).

SpaceX câștigă un contract de 739 milioane de dolari pentru lansări de securitate națională

Space Systems Command din cadrul Forțelor Spațiale ale SUA a alocat 739 milioane de dolari către SpaceX pentru un nou lot de lansări de securitate națională. Activitatea intră sub incidența programului National Security Space Launch (NSSL) Faza 3, Culoarul 1 (Lane 1), care cumpără servicii comerciale de lansare pentru misiuni ce, de regulă, se îndreaptă către orbite joase sau medii ale Pământului.

Contractul acoperă cinci lansări care vor transporta 44 de sateliți SDA pentru avertizare, urmărire și control al focului împotriva rachetelor, alături de un număr nespecificat de misiuni NRO clasificate.

Acesta este cel mai recent semnal că SpaceX a devenit „calul de bătaie” implicit pentru încărcături utile militare americane pe orbite inferioare. Rachetele Falcon 9 și Falcon Heavy au executat deja zeci de misiuni de securitate națională, înlocuind treptat sisteme de lansare mai vechi și mai costisitoare.

Ce pune SDA pe orbită

Space Development Agency construiește ceea ce numește Proliferated Warfighter Space Architecture, o constelație mare de sateliți relativ mici, distribuiți pe orbita joasă a Pământului. În loc să se bazeze pe câteva nave spațiale mari și scumpe, modelul SDA folosește mulți sateliți mai ieftini, care pot fi înlocuiți sau modernizați rapid, în loturi succesive.

Noul contract cu SpaceX se concentrează pe „Tracking Layer” (Stratul de urmărire) și pe misiuni aferente de control al focului din cadrul acestei arhitecturi. Aceste vehicule spațiale sunt proiectate să detecteze și să urmărească rachete de la lansare până pe traiectorie, inclusiv arme hipersonice tot mai agile.

Tracking Layer va utiliza senzori infraroșu pentru a urmări jeturile rachetelor pe fundalul rece al spațiului, furnizând date aproape în timp real comandanților militari.

Defalcarea ordinelor de lucru SDA

Lansările SpaceX pentru SDA se împart în două ordine principale de lucru:

• SDA-2: două lansări pentru 18 sateliți Tranche 2 Tracking Layer construiți de L3Harris, plus o lansare pentru opt sateliți Fire-control On Orbit-support-to-the-war Fighter (FOO Fighter sau F2) construiți de Millennium Space Systems.
• SDA-3: două lansări care transportă în total 18 sateliți Tracking Layer construiți de Lockheed Martin.

Misiunile SDA-2 sunt programate să înceapă în trimestrul al patrulea al anului fiscal american 2026. Lansările SDA-3 ar urma să înceapă în trimestrul al treilea al anului fiscal 2027, presupunând că hardware-ul și rachetele sunt gata la timp.

În interiorul Tranche 2: L3Harris, Lockheed Martin și Sierra Space

Mai devreme în 2024, SDA a acordat contracte de peste 2,5 miliarde de dolari pentru a construi Tranche 2 din Tracking Layer. Trei companii au câștigat acorduri pentru a livra și opera câte 18 sateliți:

Companie	Valoarea contractului	Sateliți
L3Harris Technologies	919 milioane $	18 sateliți Tracking Layer
Lockheed Martin	890 milioane $	18 sateliți Tracking Layer
Sierra Space	740 milioane $	18 sateliți Tracking Layer, inclusiv doi configurați pentru controlul focului

Noul contract SpaceX nu acoperă încă lansările pentru tranșa Sierra Space, însă poziționează compania ca furnizor-cheie de lansări pe măsură ce constelația crește. SDA intenționează să desfășoare sute de sateliți în mai multe tranșe, reîmprospătate la fiecare câțiva ani.

Rolul sateliților FOO Fighter pentru controlul focului

Pe lângă sateliții de urmărire, SDA adaugă un set mai mic, dar crucial, de sateliți „FOO Fighter” construiți de Millennium Space Systems. Denumirea ușor autoironică vine de la Fire-control On Orbit-support-to-the-war Fighter (sprijin pe orbită pentru controlul focului pentru luptător), iar vehiculele sunt proiectate să depășească simpla detecție.

Sateliții FOO Fighter urmăresc să furnizeze date de calitate pentru țintire, alimentând sistemele de armament de la sol, de pe mare sau din aer cu informații precise de urmărire a rachetelor.

Millennium Space a primit în aprilie 2024 un contract de până la 414 milioane de dolari pentru a dezvolta opt astfel de sateliți F2. Ei vor zbura împreună într-o lansare SpaceX dedicată, ca parte a ordinului de lucru SDA-2.

Această capabilitate de control al focului contează deoarece apărarea modernă împotriva rachetelor necesită mai mult decât avertizare timpurie. Pentru ca interceptoarele sau alte răspunsuri să funcționeze, datele de ghidare trebuie să fie atât exacte, cât și livrate suficient de rapid pentru a reacționa la amenințări foarte manevrabile.

Misiuni NRO clasificate adăugate în manifest

Dincolo de activitatea pentru SDA, contractul include și un set de misiuni denumite „NTO-5” pentru National Reconnaissance Office. NTO înseamnă NRO Task Order (ordin de lucru NRO), însă natura exactă, numărul și scopul sateliților sunt clasificate.

Misiunile NTO-5 sunt programate să fie lansate între trimestrul întâi al anului fiscal 2027 și trimestrul al doilea al anului fiscal 2028. Istoric, încărcăturile utile NRO au inclus sateliți de imagistică, informații din semnale și sateliți experimentali, adesea printre cele mai sensibile vehicule spațiale operate de guvernul SUA.

Prin gruparea zborurilor SDA și NRO, Forțele Spațiale semnalizează încredere că rachetele comerciale pot transporta în mod fiabil unele dintre cele mai sensibile încărcături utile ale sale.

De ce armata vrea mulți sateliți mici

Trecerea către o constelație „proliferată” reflectă o schimbare de gândire asupra spațiului ca domeniu contestat. Sateliții mari, „exquis”, oferă capabilități puternice, dar sunt scumpi și mai ușor de țintit. Un roi de vehicule mai mici distribuie riscul și complică orice încercare de a scoate sistemul din funcțiune.

Cu Tranche 2, SDA încearcă să atingă mai multe obiective:

• Creșterea rezilienței prin distribuirea capabilităților pe zeci de sateliți.
• Scurtarea ciclurilor tehnologice prin lansarea de noi tranșe la fiecare câțiva ani.
• Reducerea costurilor prin valorificarea tehnologiei comerciale de sateliți și lansare.
• Sprijinirea apărării antirachetă împotriva armelor mai rapide și mai agile.

Costurile mai mici și ritmul ridicat de lansare ale SpaceX se potrivesc bine cu această abordare. Zborurile frecvente permit SDA să-și reîmprospăteze flota într-un calendar predictibil, în loc să aștepte un deceniu pentru generația următoare.

Ce înseamnă de fapt „urmărirea rachetelor” pe orbită

În practică, sateliții de urmărire a rachetelor poartă senzori infraroșu care detectează căldura motorului rachetei pe fundalul negru al spațiului. De pe orbita joasă a Pământului, ei pot urmări traiectoria rachetelor balistice și, tot mai mult, a rachetelor hipersonice în diferite faze ale zborului.

Sateliții trimit apoi datele către stații de la sol sau direct către platforme militare prin legături criptate. Algoritmi avansați de procesare transformă citirile brute infraroșu în „fișiere de urmărire” (track files): predicții despre unde este o rachetă și încotro se îndreaptă.

Ambiția este reducerea timpului de la detectarea lansării la date acționabile la secunde sau zeci de secunde, nu minute.

Această viteză contează pentru sistemele de apărare antirachetă, care trebuie să decidă aproape imediat dacă angajează o țintă și ce interceptor sau armă să folosească.

Termeni-cheie care modelează aceste programe

În această relatare apar mai mulți termeni tehnici și birocratici care influențează modul în care programul funcționează de zi cu zi:

• Tranșă (Tranche): SDA folosește „tranșă” pentru a descrie o generație sau un lot de sateliți. Tranche 2 urmează sistemelor de demonstrație și celor din Tranche 1.
• Orbita joasă a Pământului (LEO): de obicei până la aproximativ 2.000 km deasupra Pământului. Timpuri de revizitare mai scurte și latență mai mică față de orbitele mai înalte, dar sateliții văd simultan o porțiune mai mică din planetă.
• NSSL Faza 3, Culoarul 1 (Lane 1): traseul de achiziție axat pe cumpărarea de lansări de la furnizori comerciali pentru misiuni de securitate națională mai puțin solicitante, cu culoare separate pentru zboruri mai complexe.
• Controlul focului (Fire control): pasul de la urmărire la țintire. Datele sunt rafinate suficient încât un sistem de armament să le poată folosi direct pentru a ghida un interceptor.

Riscuri, calendare și ce ar putea merge prost

Calendarul prezentat de Forțele Spațiale se întinde de la sfârșitul lui 2026 până cel puțin la mijlocul lui 2028. Asta presupune că toți cei trei constructori de sateliți, Millennium Space și SpaceX respectă termene strânse de producție și testare.

Riscurile includ întârzieri în lanțul de aprovizionare, probleme de dezvoltare a senzorilor, reculuri ale vehiculelor de lansare sau chiar schimbări de politici care afectează finanțarea. Cu mai multe companii și clienți clasificați implicați, provocările de coordonare sunt reale. Orice derapaj semnificativ într-o parte a sistemului ar putea afecta momentul în care rețeaua de urmărire a rachetelor atinge capabilitatea planificată.

În același timp, natura distribuită a arhitecturii SDA îi oferă o anumită flexibilitate. Dacă un constructor rămâne în urmă, alții pot lansa la timp. Dacă un satelit eșuează, înlocuitorii pot fi programați pentru următoarea rachetă comercială. Noul contract acordat SpaceX sugerează că armata SUA pariază că utilizarea constelațiilor în stil comercial și a contractelor de lansare va face sistemul său de avertizare antirachetă atât mai agil, cât și mai greu de perturbat.