Franța aprobă oficial construcția portavionului PANG.

Guvernul francez a autorizat oficial construcția la scară completă a viitorului său portavion de generație următoare, cunoscut sub numele de PANG, confirmând că acest gigant cu propulsie nucleară îl va înlocui pe veteranul Charles de Gaulle începând din 2038 și va susține proiecția de putere a Franței până la mijlocul secolului XXI.

Macron devansează aprobarea pentru următorul portavion al Franței

Vorbind militarilor francezi la o bază din Abu Dhabi, președintele Emmanuel Macron a anunțat că programul PANG - până acum aflat în faza de proiectare și dezvoltare - intră în etapa de „realizare”, adică, în esență, în faza de producție.

Franța a oficializat decizia de a construi noul său portavion cu propulsie nucleară, fixând înlocuirea lui Charles de Gaulle începând din 2038.

Acest semnal politic de undă verde era așteptat pe scară largă abia la finalul lui 2025. Anunțându-l cu mai bine de un an mai devreme, Macron a transmis atât aliaților, cât și rivalilor că Franța intenționează să rămână o mare putere maritimă, cu o capacitate suverană proprie de lovire de pe portavion.

În discursul său, Macron a încadrat decizia în termeni strategici tranșanți, susținând că țara trebuie să mențină o forță credibilă pe mare într-o lume pe care a descris-o drept „o epocă a prădătorilor”. Noul portavion, a spus el, va întruchipa „puterea în slujba libertății pe mările libere”.

O piatră de temelie a viitoarei puteri militare franceze

Ministrul francez al Forțelor Armate, care l-a însoțit pe Macron în deplasarea la Abu Dhabi, a confirmat că PANG va deveni „viitoarea piatră de temelie” a forțelor armate franceze. Nava va asigura proiecție de putere la distanță mare de pe marea liberă, transportând avioane de vânătoare avansate, aeronave de supraveghere și elicoptere.

Planul actual păstrează un calendar strâns:

• 2032: începerea asamblării corpului navei la Chantiers de l’Atlantique, în Saint‑Nazaire
  
• mijlocul lui 2035: transfer la Toulon pentru echipare finală și realimentare
  
• 2036: începutul testelor pe mare
  
• 2038: intrarea estimată în serviciu operațional

Calendarul coincide cu retragerea așteptată a lui Charles de Gaulle, intrat în serviciu în 2001 și primul, respectiv singurul portavion francez cu propulsie nucleară. PANG va preveni un gol în capacitatea Franței de a opera avioane cu aripă fixă de pe mare.

Cum va arăta PANG

Patru ani de muncă de proiectare au produs o navă mult mai mare și mai capabilă decât predecesorul său. Parametrii de bază oferă o imagine a scării:

Caracteristică	Specificație PANG (planificată)
Deplasament	Aproximativ 78.000 de tone
Lungime	Circa 310 metri
Lățime (beam)	Aproximativ 90 metri
Propulsie	Două reactoare nucleare K‑22
Suprafața punții de zbor	În jur de 17.200 m²

Proiectul este centrat pe o aripă aeriană modernă, mixtă. Marina franceză se așteaptă ca PANG să opereze aproximativ 30 de aeronave de luptă, plus alte platforme cu aripă fixă și rotativă. Grupul aerian inițial este planificat să includă avioane de vânătoare Rafale M modernizate la standardul F5, aeronave E‑2D Hawkeye de avertizare timpurie aeropurtată și o gamă de vehicule aeriene fără pilot.

Noul portavion este dimensionat încă de la început pentru un amestec de avioane pilotate și viitoare aeronave de luptă fără pilot, cu o marjă de creștere integrată.

Începând din jurul anului 2040, Franța urmărește să introducă un vehicul aerian de luptă fără pilot (UCAV) capabil de operare de pe portavion, care să zboare alături de Rafale, reflectând tranziția către cooperarea om–dronă observată în alte forțe aeriene avansate.

Sisteme high-tech de lansare și recuperare

PANG va integra tehnologii care, până acum, au fost implementate doar de Statele Unite. Nava este proiectată cu un sistem Electromagnetic Aircraft Launch System (EMALS) cu trei piste, care înlocuiește catapultele tradiționale cu abur, și cu un sistem Advanced Arrestor Gear (AAG) de recuperare, cu trei cabluri de oprire.

EMALS folosește forța electromagnetică, nu presiunea aburului, pentru a accelera aeronavele de pe punte. Acest lucru permite un control mai fin, reduce solicitarea structurii aeronavelor și oferă compatibilitate atât cu sisteme fără pilot mai ușoare, cât și cu viitori vânători mai grei. AAG oferă o recuperare mai flexibilă și mai fiabilă, cu frânare controlată de computer, capabilă să se adapteze la greutăți și configurații diferite ale aeronavelor.

Portavionul va avea o singură suprastructură integrată tip „insulă”, două hangare și două lifturi de aeronave la marginea punții, pe partea tribord, fiecare capabil să transporte 40 de tone. Lifturile sunt dimensionate pentru a muta aeronavele mai rapid între hangar și puntea de zbor, susținând un ritm mai mare de misiuni (sorties) în luptă.

Inimă nucleară, navă electrică

În baza unui contract cu Comisariatul pentru Energie Atomică al Franței, TechnicAtome proiectează și furnizează centrala nucleară, care va utiliza două reactoare cu apă sub presiune K‑22 de nouă generație. Aceste reactoare ar trebui să ofere portavionului o autonomie considerabilă și să susțină necesarul extins de energie la bord.

Nava este planificată ca o platformă în mare parte electrică, cu electrificare la nivelul întregii nave a sistemelor și echipamentelor. Această abordare sprijină modernizări viitoare - precum arme cu energie dirijată, noi suite radar și electronice cu consum mai mare - fără a necesita o reproiectare totală.

Industrie, locuri de muncă și investiție pe termen lung

Decizia politică consolidează și un program industrial major, care implică sute de companii. Macron a subliniat că aproximativ 800 de furnizori sunt deja implicați, 80% dintre ei fiind întreprinderi mici și mijlocii răspândite în regiunile Franței.

Programul PANG leagă industria nucleară a Franței, sectorul construcțiilor navale militare și ecosistemul aerospațial de vârf într-un singur proiect pe termen lung.

MO Porte‑Avions, un joint venture între constructorul naval Naval Group și șantierul comercial Chantiers de l’Atlantique, este contractantul principal. Agenția guvernamentală de achiziții, Direction générale de l’armement (DGA), gestionează programul din partea statului.

Chiar înainte de unda verde formală pentru producție, DGA a plasat în aprilie 2024 comenzi „cu termen lung” de aproximativ 600 de milioane de euro. Acestea au acoperit elemente-cheie precum componente ale reactorului, vase de contenție și părți ale instalației secundare cu abur - echipamente care necesită ani pentru proiectare și fabricație.

De ce Franța insistă asupra unui portavion propriu

Pentru Paris, un portavion nu este doar un simbol. Este instrumentul central pentru răspuns independent la crize, în special în regiuni unde Franța are interese de securitate, dar nu dispune de baze permanente. Un portavion îi permite Franței să sprijine operații în Indo‑Pacific, Orientul Mijlociu sau Africa fără a depinde în totalitate de infrastructura SUA.

În termeni NATO, PANG va menține Franța în micul club al țărilor capabile să desfășoare un grup de lovire de portavion veritabil, de tip „blue-water”. De asemenea, oferă Europei un al doilea portavion cu propulsie nucleară alături de flota americană, într-un moment în care marinele europene dezbat cum să își împartă sarcinile și responsabilitățile maritime.

Cum ar putea evolua programul

Marina franceză a păstrat o anumită flexibilitate în planificarea viitoarei aripi aeriene. Standardul Rafale M F5 este așteptat să aducă o rețelizare îmbunătățită, armament nou și o integrare mai bună cu dronele. Mai târziu, în viața portavionului, PANG ar putea opera un viitor avion de luptă de generație următoare franco‑germano‑spaniol, dacă programul va produce o variantă capabilă de operare de pe portavion.

Sistemele fără pilot vor crește probabil ca număr și importanță. Dronele lansate de pe portavion ar putea îndeplini misiuni de realimentare, supraveghere, război electronic și chiar lovire, reducând riscul pentru piloți și extinzând raza de acțiune a grupului operativ.

Termeni-cheie și context mai larg

Limbajul folosit în jurul PANG poate părea foarte tehnic. Câteva concepte ajută la înțelegerea a ceea ce se construiește:

• Portavion cu propulsie nucleară: navă de război ale cărei motoare principale sunt acționate de abur produs de reactoare nucleare. Oferă autonomie mare fără realimentare, dar impune standarde stricte de siguranță și echipaje specializate.
• Proiecție de putere: capacitatea de a desfășura forță militară departe de teritoriul unei națiuni, adesea prin lovituri aeriene de pe mare, pentru a influența evenimente la țărm.
• Grup de lovire de portavion: portavionul plus navele de escortă (distrugătoare, fregate), un submarin și nave de sprijin, toate operând ca o singură formațiune de luptă.

O întrebare recurentă este raportul cost–beneficiu. Un singur portavion consumă o parte considerabilă din bugetul apărării și angajează mii de militari. Totuși, pentru o țară ca Franța, care urmărește o voce globală, capacitatea de a poziționa o bază aeriană complet echipată în largul unei coaste îndepărtate, săptămâni la rând, oferă instrumente pe care nicio desfășurare terestră nu le poate înlocui pe deplin.

Scenariile invocate frecvent de planificatorii francezi includ răspuns rapid la crize în Indo‑Pacific, sprijinirea aliaților atacați sau asigurarea acoperirii aeriene pentru evacuări și misiuni umanitare atunci când aerodromurile sunt avariate sau inaccesibile politic. În astfel de cazuri, un portavion autosuficient, cu propulsie nucleară și o aripă aeriană modernă, poate opera într-un ritm ridicat fără permisiunea statului gazdă.

Decizia privind PANG depășește, așadar, o singură navă. Ea angajează Franța să rămână în grupul restrâns de state care pot combina ingineria nucleară, construcțiile navale de vârf și aviația navală avansată într-un efort național susținut, cu toate riscurile, costurile și opțiunile strategice pe care le implică.