Armata franceză caută 14.000 de stații radio personale pentru soldații din teren.

Armata Franceză face acum un pas decisiv în această direcție, cu planuri de a echipa mii de militari care luptă pe jos și vehiculele lor cu o nouă generație de stații radio individuale, concepute pentru luptă în rețea, de mare intensitate.

Un apel masiv pentru 14.000 de stații radio personale

Agenția franceză de achiziții pentru apărare, Direction générale de l’armement (DGA), a lansat o licitație pentru un nou „sistem de comunicații pentru combatantul debarcat”.

Contractul acoperă 14.000 de kituri radio individuale pentru soldați și 1.000 de kituri radio pentru vehicule, în valoare de 60–80 milioane €.

Apelul de oferte, emis pe 29 ianuarie, urmărește crearea unui acord-cadru industrial care să se deruleze până la finalul deceniului. Obiectivul este clar: să ofere fiecărui infanterist capacitatea de a comunica fiabil în luptă, alimentând totodată poziția sa într-o rețea digitală mai amplă de comandă.

Primul prag este ambițios. Armata Franceză vrea o capacitate operațională inițială de 2.500 de stații radio individuale în serviciu înaintea unui „exercițiu major” programat pentru ultimul trimestru din 2027. Capacitatea completă, cu toate cele 14.000 de unități livrate în trupe, este planificată pentru sfârșitul lui 2031.

De ce contează aceste stații radio pentru Armata Franceză

Forțele terestre franceze implementează deja mai multe sisteme digitale majore: radiouri definite prin software CONTACT, sistemul informațional de luptă SCORPION (SICS) și stații la sol pentru sateliții militari Syracuse 4A și 4B. Acestea formează coloana vertebrală a unei forțe conectate.

Ceea ce lipsește astăzi este o legătură ușoară, la nivel de soldat, care să conecteze infanteristul individual la acea rețea.

DGA subliniază că fiecare soldat debarcat trebuie să poată vorbi cu ceilalți infanteriști, trimițând în același timp în mod constant propria poziție pentru urmărirea forțelor prietene.

Această funcție de „blue force tracking”, cunoscută în Franța ca „géolocalisation amie” (GLA), oferă comandanților locali o imagine aproape în timp real a modului în care grupele sunt dispuse și se deplasează. În teren urban dens, păduri sau relief fragmentat, unde vizibilitatea directă este slabă și unitățile se pot separa ușor, această conștientizare poate preveni focul fratricid și poate ajuta la coordonarea manevrelor.

Cerințe tehnice cheie

Rază, reziliență și partajare de bază a datelor

Licitația stabilește o rază minimă de 2 kilometri pentru stațiile radio individuale. Poate părea modest, dar este adaptată realității operațiilor pe jos, unde trupele sunt de obicei dispersate pe blocuri, străzi sau culmi, nu pe provincii întregi.

O rază de 2 km este suficientă pentru ca militarii pe jos să rămână în legătură cu vehiculele de sprijin și echipele din apropiere, păstrând în același timp un format compact și eficient energetic.

Stațiile radio trebuie să asigure ceea ce DGA numește „continuitate îmbarcat–debarcat” (embedded–dismounted continuity). Pe scurt, legătura de comunicații trebuie să se mențină când trupele părăsesc vehiculele blindate, se răsfiră pe jos, apoi se regrupează. Această continuitate evită problema clasică în care soldații au comunicații clare în interiorul vehiculului, dar pierd contactul fiabil imediat ce ies.

Dincolo de voce, sistemul trebuie să suporte schimburi digitale limitate. Ideea nu este să transforme fiecare soldat într-un hub mobil de date, ci să permită trimiterea și primirea unor rapoarte simple: rapoarte de contact, actualizări de stare, mesaje scurte text și date automate de poziție.

Arhitectură de rețea și interfețe

DGA împinge, de asemenea, către standarde moderne de conectivitate pentru a menține stațiile compatibile cu sistemele existente și viitoare. Conform caietului de sarcini, stațiile radio trebuie să includă cel puțin:

• O interfață standard IP, pentru a se conecta la sisteme și rețele de informații tactice.
• O interfață Bluetooth, pentru a se conecta wireless la tablete tactice, căști sau alte electronice din „sistemul soldatului”.
• Două moduri de rețea: unul cu o singură rețea de conferință pentru tot personalul și un alt mod care împarte forțele în mai multe subrețele.

Această capacitate de separare este crucială. În unele misiuni, comandantul de pluton va dori ca toți să fie pe aceeași rețea pentru a împărtăși aceeași imagine situațională. În operații mai complexe, echipe de foc mai mici sau grupuri specializate (geniști, JTAC, sanitari) pot avea nevoie de canale dedicate fără a supraîncărca o singură frecvență radio.

Cine ar putea furniza sistemul?

Actorii din industrie au termen până pe 2 martie pentru a depune propuneri. Deși DGA nu a numit favoriți, gigantul francez din domeniul apărării Thales este un concurent evident. El furnizează deja multe dintre stațiile radio ale Armatei, iar radioul personal SquadNet este văzut ca un candidat probabil sau cel puțin un reper.

Element	Cantitate țintă	Calendar
Kituri radio individuale	14.000	Capacitate completă până la sfârșitul lui 2031
Kituri radio pentru vehicule	1.000	Aliniat cu implementarea pentru soldați
Stații radio pentru capacitate operațională inițială	2.500	Înainte de exercițiul major de la finalul lui 2027

Structura contractului ar putea deschide ușa și către parteneriate între firme franceze și europene, în special specialiști în forme de undă securizate, hardware miniaturizat sau sisteme purtate de soldat. Având în vedere volumele și calendarele, proiectul ar putea modela comunicațiile infanteriei franceze pentru cel puțin un deceniu.

HYDRE: conectarea trupelor la rețelele celulare

Pe lângă licitația pentru stațiile radio, Armata Franceză evaluează un alt sistem securizat de comunicații cunoscut sub numele HYDRE. În timp ce noile stații radio individuale se concentrează pe legături tactice directe între soldați și vehicule, HYDRE are un alt scop.

HYDRE urmărește să ofere unităților tactice acces securizat la rețele celulare, atunci când și unde acestea sunt disponibile.

Conceptul oglindește ceea ce multe armate NATO testează: combinarea radiourilor militare cu infrastructura comercială 4G și 5G. Într-un oraș cu acoperire mobilă intactă, o unitate ar putea folosi HYDRE pentru a transmite date și video prin rețele civile, păstrând în același timp vocea și comenzile critice pe radiouri militare robuste.

Această abordare dublă aduce flexibilitate. Pe un câmp de luptă de mare intensitate, cu infrastructură distrusă, stațiile radio personale și legăturile prin satelit ar duce cea mai mare parte a efortului. În operații de stabilizare sau misiuni de sprijin intern, conectivitatea celulară ar putea oferi lățime de bandă mai mare la cost mai redus.

Ce înseamnă cu adevărat „combatant debarcat”

Limbajul oficial vorbește despre „combattant débarqué” - literal, soldatul care a părăsit vehiculul. În practică, aceasta acoperă o gamă largă de militari: infanterie, geniști, observatori de artilerie, forțe speciale și uneori logisticieni care operează pe jos în zone contestate.

Acești soldați se confruntă cu constrângeri specifice. Trebuie să păstreze echipamentul ușor, robust și cât mai „hands-free”. Cablurile se agață de uși, crengi și armura corporală. Bateriile adaugă greutate și limitează autonomia. Stațiile radio trebuie să reziste la noroi, ploaie și șocuri, rămânând totodată suficient de simple pentru a fi operate sub foc.

Radiourile personale moderne tind, prin urmare, să împărtășească mai multe caracteristici: corp compact, buton push-to-talk pe piept sau pe armă, opțiuni activate vocal, forme de undă criptate și GPS integrat. Cerința franceză pentru Bluetooth indică și o viitoare integrare cu căști, vizoare de realitate augmentată sau ecrane purtate la încheietură.

Cum schimbă aceste stații radio lupta la sol

Pe hârtie, avantajele par tehnice. În patrulare, ele sunt foarte umane. Imaginați-vă o grupă de infanterie franceză înaintând printr-o suburbie într-un mediu cu amenințare ridicată:

Șeful grupei monitorizează atât rețeaua grupei, cât și legătura către un vehicul blindat care asigură supraveghere. O echipă de foc intră într-o clădire, în timp ce alta acoperă strada. Radioul fiecărui soldat transmite poziția sa către o tabletă ținută de lider. El vede dintr-o privire cine a curățat ce cameră, cine rămâne în urmă și unde se află vehiculul în raport cu grupa.

Când se aud primele împușcături, rețeaua radio devine linia de viață. Mesaje scurte, calme - „Contact, nord, 100 de metri”, „Un rănit, stabil”, „Muniție puțină” - îi permit liderului să ceară sprijin, să repoziționeze echipele și să mențină arma vehiculului blindat orientată acolo unde este cea mai mare nevoie. Stațiile radio individuale țin întreaga structură laolaltă.

Riscuri, vulnerabilități și compromisuri

O dependență mai mare de radiouri digitale aduce beneficii militare, dar și riscuri. Adversarii pot încerca să bruieze frecvențele, să trianguleze emisiile sau să pătrundă în dispozitive nesecurizate. Asta împinge forțele armate să investească în criptare, salt de frecvență și tehnologii anti-bruiaj.

Există și factorul uman. Soldații au nevoie de instruire pentru a gestiona mai multe rețele, a evita vorbăria inutilă și a menține disciplina radio sub stres. Supraîncărcarea lor cu prea multe alerte, pictograme și mesaje poate crea confuzie în loc de claritate.

Un alt compromis ține de alimentarea cu energie. Radiourile mai capabile consumă adesea mai multă energie. Unitățile trebuie să poarte baterii de rezervă, soluții de încărcare sau alimentare din vehicule - toate adăugând greutate și complexitate unor misiuni care deja pun la încercare rezistența.

Concepte-cheie care merită cunoscute

O parte din jargonul din jurul acestor programe franceze apare frecvent și în documente NATO:

• Combat colaborativ: o doctrină în care fiecare platformă și soldat partajează date pentru a coordona focul, mișcarea și protecția mai rapid decât inamicul.
• GLA / blue force tracking: sisteme care afișează pozițiile forțelor prietene pe hărți digitale, reducând riscul de foc fratricid și accelerând luarea deciziilor.
• Sisteme de informații tactice: rețele și software securizate, adesea ruggedizate, care procesează date din mai mulți senzori, radiouri și posturi de comandă.

Pe măsură ce aceste concepte se răspândesc în armatele europene, demersul Franței către 14.000 de noi stații radio personale face parte dintr-o schimbare mai amplă: transformarea soldatului individual dintr-un luptător izolat într-un nod conectat într-o rețea de luptă mult mai mare.