SUA analizează un plan prin care apărarea Groenlandei ar putea trece complet sub control american.

The administrația Biden evaluează discret dacă un instrument juridic puțin cunoscut, folosit până acum doar în Pacific, ar putea oferi Washingtonului un control amplu asupra apărării și securității Groenlandei, lăsând totodată insula arctică să se autoguverneze pe plan intern.

SUA analizează un acord „în stil Pacific” pentru Arctica

Oficiali americani studiază dacă un Compact de Liberă Asociere (Compact of Free Association, COFA) ar putea fi extins la Groenlanda, potrivit unor relatări recente și unor briefinguri diplomatice. Modelul a fost aplicat până acum doar în trei mici națiuni din Pacific: Statele Federate ale Microneziei, Insulele Marshall și Palau.

În baza unui astfel de compact, Groenlanda și-ar păstra propriul parlament și autonomia internă, însă responsabilitatea pentru apărarea și securitatea externă ar trece aproape în întregime la Washington. Insula, parte formală a Regatului Danemarcei, beneficiază de o autoguvernare extinsă din 1979, în timp ce Copenhaga gestionează în continuare politica externă și apărarea.

Miza este dacă un teritoriu arctic din interiorul NATO ar putea vedea apărarea sa plasată sub un control american aproape total printr-un acord bilateral.

Ideea reapare pe fondul unei retorici americane mai dure privind valoarea strategică a Groenlandei și al reluării discuțiilor, în cercurile de la Washington, despre achiziționarea sau anexarea insulei - limbaj care a alarmat atât guverne europene, cât și lideri groenlandezi.

Ce ar însemna un compact de liberă asociere

Un COFA nu este un tratat de alianță standard, precum Articolul 5 al NATO. Este un aranjament mult mai asimetric. Statul asociat rămâne recunoscut internațional și își conduce treburile interne, dar Washingtonul primește drepturi largi de a gestiona întreaga apărare externă.

În practică, acest cadru are câteva trăsături-cheie:

• Forțele SUA pot fi desfășurate, pot opera baze și pot desfășura activități militare cu garanții pe termen lung.
• Statul partener nu poate găzdui forțe armate străine fără consimțământul SUA.
• Washingtonul își asumă obligația de a apăra partenerul împotriva amenințărilor externe.
• Partenerul primește asistență financiară multianuală și beneficii comerciale.

Pentru Micronezia, Insulele Marshall și Palau, aranjamentul a eliminat practic nevoia unor forțe armate naționale complete. Securitatea lor se sprijină pe armata SUA, în timp ce agențiile interne se concentrează pe poliție, protecție civilă și patrulare maritimă.

Într-un acord de tip COFA, autoguvernarea politică continuă, dar suveranitatea în materie de apărare se micșorează dramatic și, în practică, poate dispărea.

Aplicarea acestui șablon la Groenlanda ar fi fără precedent. Spre deosebire de statele din Pacific, Groenlanda se află în aria NATO, este legată de o monarhie europeană și se găsește pe rute maritime care contează atât pentru SUA, cât și pentru cei mai apropiați aliați ai săi.

Poziția strategică unică a Groenlandei

Groenlanda are doar aproximativ 56.000–57.000 de locuitori, dar ocupă o întindere vastă, acoperită de gheață, care face legătura între America de Nord și Europa. Poziția sa domină orice hartă serioasă a securității arctice și nord-atlantice.

Insula supraveghează „strâmtoarea” Groenlanda–Islanda–Marea Britanie (GIUK), un punct de blocaj vital pentru urmărirea submarinelor rusești care se deplasează din Arctica spre Atlanticul mai larg. Ea găzduiește deja Baza Forței Spațiale Pituffik (fosta Thule), un nod crucial pentru avertizare timpurie privind rachetele, supraveghere spațială și comunicații.

Planificatorii americani susțin că un compact ar fixa decenii de acces garantat, permițând:

• Acoperire densă cu radare și senzori în întreaga Arctica.
• Baze avansate pentru capabilități anti-submarin și de apărare aeriană.
• Reacție mai rapidă la activitatea navală rusă sau chineză.
• Protecția rutelor maritime care leagă America de Nord și Europa.

Groenlanda nu este doar un alt avanpost; ea se află pe balamaua dintre Arctica, Atlanticul de Nord și flancul nordic al Europei.

Oficialii de la Washington încadrează tot mai mult insula drept o linie a frontului într-o competiție mai amplă cu Rusia și China, invocând patrule de submarine rusești și proiecte chineze de cercetare și comerț de-a lungul marginii arctice.

Resursele de sub gheață

Dincolo de geografie, bogăția minerală a Groenlandei cântărește mult în calculele SUA. Evaluări americane indică faptul că insula are rezerve cunoscute pentru 43 din cele 50 de minerale pe care Washingtonul le clasifică drept critice, inclusiv pământuri rare folosite în arme ghidate cu precizie, radare, avioane de vânătoare și tehnologii de energie curată.

Geologii au semnalat și potențial offshore de petrol și gaze. Guvernul Groenlandei a impus o interdicție privind noi explorări de petrol și gaze în 2021, invocând preocupări climatice și de mediu, însă creșterea temperaturilor arctice și retragerea gheții marine fac extracția tehnic mai ușoară pe termen lung.

Pentru Washington, un control mai strâns asupra mediului de securitate al Groenlandei ar modela indirect cine primește acces la aceste resurse și în ce condiții. Ar limita, de asemenea, spațiul pentru companiile rusești sau chineze de a câștiga pârghii în industriile extractive sau în infrastructura insulei.

Cum s-ar diferenția un compact pentru Groenlanda de NATO

Una dintre tensiunile centrale este că Groenlanda intră deja sub umbrela apărării colective a NATO prin Danemarca. Orice atac armat asupra Groenlandei ar declanșa, în principiu, consultări conform Articolului 4 și ar putea conduce la un răspuns în baza Articolului 5.

Caracteristică	Apărare NATO	Acord de tip COFA
Luarea deciziilor	Colectivă între aliați	În principal bilaterală cu SUA
Drepturi de bazare pentru forțe străine	Depind de politica statului gazdă și a alianței	SUA obține veto asupra oricărei prezențe militare străine
Forțele armate ale partenerului	Menținute de fiecare aliat	De regulă limitate la securitate internă și roluri de tip constabular
Sprijin economic	Nu există un mecanism automat de ajutor direct	Include asistență financiară și de dezvoltare integrată

Diplomații europeni se tem că un COFA cu Groenlanda ar marginaliza structurile NATO și ar plasa un teritoriu aliat sub un lanț de comandă american distinct. Unii se tem, de asemenea, că ar putea crea un precedent prin care Washingtonul ocolește cadrele alianței în alte părți.

Reacție puternică din Groenlanda și Europa

Liderii groenlandezi și danezi au respins public orice schimbare unilaterală a statutului insulei. Prim-ministrul Groenlandei, Jens-Frederik Nielsen, a îndemnat Washingtonul să înceteze speculațiile despre anexare și a avertizat împotriva presiunilor externe asupra micii societăți arctice.

Prim-ministra Danemarcei, Mette Frederiksen, a avertizat că amenințările sau limbajul coercitiv din partea SUA trebuie luate în serios, amintind de îngrijorările europene după invazia Rusiei în Ucraina. Statele nordice și baltice, precum și Regatul Unit și Franța, și-au exprimat sprijinul pentru suveranitatea daneză și groenlandeză.

Pentru mulți din Europa, ideea că presiunea ar putea veni de la un alt membru NATO este profund neliniștitoare, chiar dacă ei se bazează pe puterea SUA pentru a descuraja Rusia.

În interiorul NATO, chestiunea a forțat discuții incomode despre scenarii în care un aliat major apasă puternic împotriva dorințelor unui partener mai mic. Oficiali germani au subliniat că Groenlanda rămâne acoperită de garanțiile NATO, o reamintire directă că securitatea colectivă a fost construită pentru a gestiona amenințări externe, nu dispute în interiorul alianței.

De ce Washingtonul vrea mai mult decât accesul existent

SUA se bucură deja de drepturi militare extinse în Groenlanda în baza acordurilor cu Danemarca. Nu există plafoane formale pentru numărul de trupe americane, iar Pituffik oferă Washingtonului o prezență permanentă. Orice schimbare majoră de postură ar fi, în practică, negociată cu Copenhaga, însă accesul de bază nu este pus la îndoială.

De ce ar fi luat în calcul un compact? Din perspectiva Washingtonului, un COFA ar:

• Oferi certitudine juridică și drepturi de bazare pe termen lung, ferite de schimbări politice la Copenhaga.
• Da SUA un veto explicit asupra oricărei prezențe militare străine, inclusiv din partea altor aliați.
• Deschide calea pentru proiecte de infrastructură și supraveghere la scară mare, fără renegocieri repetate.
• Lega Groenlanda mai direct de planificarea strategică americană, separat de politica mai largă a UE.

Pentru statele europene, aceleași trăsături arată ca o pierdere de influență asupra unei zone arctice critice. Unii oficiali din industrie avertizează discret că o mișcare unilaterală a SUA ar putea provoca represalii, precum limitarea participării europene la anumite programe americane de apărare sau reducerea cooperării privind componente-cheie pentru sisteme precum avionul de vânătoare F-35.

Cum ar putea arăta viața sub un compact pentru Groenlanda

Dacă Groenlanda ar accepta un acord de tip COFA, politica de zi cu zi s-ar putea să nu se schimbe peste noapte. Parlamentul local ar conduce în continuare politicile de bunăstare, educație și pescuit. Limbile daneză și groenlandeză ar rămâne prezente în viața publică. Însă marja de manevră a insulei în orice aspect care atinge securitatea s-ar îngusta considerabil.

Groenlanda nu ar putea semna acorduri de apărare cu alte țări și nu ar putea găzdui nave de cercetare străine cu capabilități de dublă utilizare fără consimțământul SUA. Orice inițiativă de a invita, de exemplu, o prezență europeană de patrulare maritimă ar avea nevoie de aprobarea Washingtonului. Schimbul de informații și rețelele de supraveghere ar rula în principal prin canale americane.

Într-un asemenea scenariu, propriile forțe de securitate ale Groenlandei ar semăna probabil cu cele din statele COFA din Pacific: un amestec de gardă de coastă, poliție și unități de protecție civilă, dar fără o armată, marină sau forță aeriană convențională însărcinată cu apărarea teritoriului. Tinerii groenlandezi ar putea vedea serviciul în forțele armate americane ca pe o cale profesională importantă, așa cum mulți insulari din Pacific o fac astăzi.

Termeni-cheie și riscuri care merită înțelese

Dezbaterea folosește un limbaj tehnic ce ascunde consecințe foarte concrete. „Apărare externă” acoperă mai mult decât tancuri și rachete. Include apărare cibernetică, controlul spațiului aerian, utilizarea sateliților, cabluri submarine și reguli privind ce nave străine pot folosi porturile.

Un „veto asupra bazării străine” sună abstract, dar afectează totul, de la exerciții NATO la proiecte științifice care se bazează pe senzori cu dublă utilizare. Un cuvânt american mai greu privind prezența străină ar putea limita misiuni ale UE sau monitorizări comune cu alte națiuni arctice, chiar dacă liderii groenlandezi și le-ar dori.

Pentru groenlandezi, compromisurile ar fi dure. Asistența economică și garanțiile de securitate din partea SUA ar putea aduce investiții, locuri de muncă și infrastructură. În același timp, insula ar purta riscul politic de a fi percepută ca o platformă americană avansată de operare, devenind o țintă mai evidentă în orice confruntare viitoare care ar implica Rusia sau China.

Pentru NATO, scenariul testează cât de mult se poate întinde politica alianței înainte ca solidaritatea să se destrame. Un compact care marginalizează contribuția europeană ar putea încuraja și alții să urmărească acorduri mai bilaterale cu Washingtonul, fragmentând un sistem euro-atlantic deja tensionat într-un moment în care rutele arctice, securitatea energetică și rivalitatea marilor puteri se strâng tot mai mult în jurul Extremului Nord.