Belgia și Franța vor colabora cu americanii la cel mai puternic motor de avion de vânătoare din lume: F135.

Dacă în spatele fotografiilor cu F-35-uri strălucitoare de la baza aeriană Florennes se vede doar vitrina, în fundal se derulează o poveste mult mai strategică: Belgia și Franța, prin Safran, își securizează roluri industriale pe motorul american F135, inima care bate a F‑35-ului și, în prezent, cel mai puternic motor operațional de avion de vânătoare de pe planetă.

Acordul Belgiei pentru F‑35 vine, în sfârșit, cu beneficii industriale concrete

Când Belgia a ales în 2018 F‑35-ul produs în SUA, reacția politică a fost dură. Criticii au văzut decizia ca pe un afront la adresa apărării europene și ca pe o șansă ratată pentru industria locală. Mulți întrebau ce ar câștiga, de fapt, inginerii și fabricile belgiene dintr-o cheltuială atât de mare.

Șapte ani mai târziu, întrebarea are un răspuns concret. Un acord semnat la baza aeriană Florennes leagă direct know-how-ul belgian și francez de motorul F135, construit de Pratt & Whitney, o filială a RTX (fosta Raytheon Technologies).

Safran Aero Boosters din Valonia și BMT Aerospace din Flandra vor fabrica componente critice ale F135, supuse unor temperaturi și viteze extreme.

Acordul, validat în fața unor miniștri belgieni de rang înalt, a reprezentanților SUA și a unor lideri din industrie, oferă Belgiei mai mult decât avioane noi. Oferă țării un loc în lanțul de aprovizionare pe termen lung pentru una dintre piesele-cheie ale hardware-ului NATO.

Ce obțin, mai exact, Belgia și Franța

Acordul se sprijină pe două piloni principali:

• înființarea unei linii de producție la Safran Aero Boosters pentru realizarea unor module ale motorului F135 cu solicitări ridicate și precizie înaltă
• un proces comun de fabricație dezvoltat împreună cu BMT Aerospace, axat pe piese mecanice complexe care funcționează la viteze mari de rotație

Nu este vorba de simple console sau capace. Sunt elemente structurale și din „zona fierbinte” (hot-section) care influențează direct fiabilitatea și performanța F135.

Prin Safran, și Franța este implicată indirect. Safran Aero Boosters face parte din grupul Safran, care deja proiectează și produce motorul M88 al Rafale-ului. Asta plasează Safran într-o poziție unică: lucrează atât la avionul de luptă emblematic al Franței, cât și la cel emblematic al Americii.

Safran se află acum la intersecția a două dintre cele mai importante programe occidentale de motoare pentru avioane de vânătoare: M88 francez și F135 american.

În interiorul F135: forța din spatele invizibilității F‑35

F135-PW-100, varianta principală folosită de F‑35A, livrează până la 191 kilonewtoni forță de tracțiune cu postcombustie. Asta înseamnă aproximativ 19,5 tone-forță pentru un singur motor.

Această putere nu este un lux. F‑35 transportă o cantitate mare de combustibil intern, straturi pentru semnătură redusă (stealth) și un pachet de senzori care adaugă greutate. Ca performanța să rămână ridicată, motorul trebuie să aibă un raport tracțiune/greutate foarte bun și marje solide de fiabilitate.

Motor	Aeronavă principală	Tracțiune maximă cu postcombustie	Raport tracțiune/greutate
F135-PW-100	F-35A/B/C	191 kN	~11,6
AL-41F1	Su-35, Su-57	147 kN	~9,2
M88-4E	Rafale	75 kN	~8,4

Rolul motorului depășește cifrele brute ale tracțiunii. Pe F‑35B, versiunea cu decolare scurtă și aterizare verticală (STOVL) folosită de pușcașii marini americani și alții, F135 este conectat la un sistem cu ventilator de portanță (lift fan) care permite operarea verticală de pe punți mici și din baze înaintate. Asta adaugă un plus de complexitate în producție și mentenanță.

De ce motorul este politic, nu doar tehnic

În forțele aeriene moderne, motoarele sunt adesea „gâtul de sticlă”. Sunt mai greu de proiectat decât celulele aeronavelor din jurul lor, costă miliarde pentru modernizări și cer un control strict asupra pieselor de schimb.

Prin includerea Safran și BMT în acest lanț, Belgia câștigă pârghie. Poate argumenta pentru o cotă din modernizări viitoare - de exemplu componente îmbunătățite pentru zona fierbinte sau pachete de reducere a consumului - și pentru contracte de mentenanță pe termen lung, pe măsură ce flotele de F‑35 cresc.

Pentru Bruxelles, acordul F135 transformă o achiziție de armament controversată într-un proiect industrial care alimentează locuri de muncă specializate în ambele regiuni lingvistice.

În același timp, mișcarea transmite un semnal în interiorul NATO: Belgia vrea să fie văzută nu doar ca un cumpărător, ci ca un contributor la capacitatea colectivă.

Cum se integrează Europa în ecosistemul motorului F‑35

Belgia se alătură unui club mai larg de operatori europeni de F‑35 care au mize industriale în program.

Țări europene legate de programul F‑35

Țara	F‑35 comandate	Roluri industriale-cheie
Regatul Unit	138 (aprox. 30 livrate)	BAE Systems, Rolls‑Royce, Leonardo
Italia	90	Linia de asamblare finală de la Cameri
Țările de Jos	46	GKN Aerospace, structuri Fokker
Danemarca	27	piloni și structuri Terma
Norvegia	52	rachete și componente Kongsberg
Belgia	34	Safran Aero Boosters, BMT Aerospace (piese motor F135)

Modelul e clar: fiecare stat client F‑35 încearcă să-și asigure o felie din „plăcinta” industrială globală, fie pe celule, avionică sau motoare. Aceste contracte sunt gândite să dureze decenii, mult dincolo de achiziția inițială.

Franța stă ușor în afara acestui puzzle. Parisul și-a păstrat suveranitatea totală asupra flotei Rafale, inclusiv asupra motorului M88, construit integral de Safran. Nu este necesară nicio aprobare externă pentru modernizări, exporturi sau piese de schimb. Această autonomie are un cost, dar oferă libertate de acțiune.

Franța echilibrează linia independentă Rafale cu rolul în creștere al Safran în ecosistemul F‑35 condus de SUA, acoperindu-și opțiunile de ambele părți ale Atlanticului.

Safran pe două fronturi ale motoarelor de vânătoare

Pentru Safran, acordul belgian consolidează un statut dublu rar. Grupul propulsează deja Rafale-ul, folosit de Franța, India, Grecia, Egipt și alții. Acum alimentează și motorul care propulsează F‑35, care continuă să se răspândească în Europa și Pacific.

Acest rol dublu oferă mai multe avantaje:

• echipele de inginerie pot transfera idei între programele M88 și F135
• Safran câștigă vizibilitate asupra cerințelor viitoare de performanță din partea forțelor aeriene americane și europene
• compania își distribuie riscul pe mai multe tipuri de aeronave și baze de clienți

BMT Aerospace, pe de altă parte, își dezvoltă expertiza în angrenaje și structuri ușoare realizate la standarde aerospațiale exigente. Parteneriatul cu Safran pe piese pentru F135 ar putea deschide uși către alte proiecte de propulsie, atât militare, cât și civile.

Ce înseamnă asta la nivel local, în Belgia

Pe teren, impactul se întinde de la laboratoare de cercetare până la hale de producție. Ani de cercetare și dezvoltare comune, susținute de finanțare publică valonă și flamandă, au stat la baza tehnicilor de fabricație selectate acum pentru componentele F135.

Asta se traduce în posturi noi de inginerie, locuri de muncă în prelucrări avansate și contracte pe termen lung care pot susține furnizorii locali. Totodată, stimulează universitățile și școlile tehnice să pregătească specialiști în aliaje pentru temperaturi înalte, aerodinamică și asigurarea calității.

Contractul F135 transformă fabricile belgiene în noduri-cheie ale unei rețele globale de mentenanță și modernizare care va funcționa mult dincolo de 2050.

Termeni-cheie și mize pentru nespecialiști

Ce înseamnă, de fapt, „raport tracțiune/greutate”

O expresie care apare des în discuțiile despre F135 este „raport tracțiune/greutate”. Sună abstract, dar are un impact foarte simplu în luptă.

Tracțiunea este forța de împingere pe care o generează un motor. Greutatea este cât de greu este motorul. Împărțind una la cealaltă obții un indicator al cât „impuls” primești pentru fiecare kilogram de metal pe care îl cari.

Un raport ridicat, ca cel al F135 - peste 11 - ajută un avion de vânătoare să accelereze rapid, să urce repede și să-și păstreze agilitatea chiar încărcat cu combustibil și armament. Într-un duel aerian sau într-o ieșire rapidă dintr-o zonă periculoasă, acele secunde în plus pot fi decisive.

Scenarii în care piesele fabricate în Belgia vor conta

Să luăm o criză ipotetică în regiunea Baltică. Mai multe state membre NATO ridică în aer F‑35-uri pentru poliție aeriană și zboruri de descurajare. Avioanele execută misiuni lungi, adesea în vreme dură, cu decolări și aterizări repetate.

Fiecare oră de zbor consumă din durata de viață a motorului. Componentele din zona fierbinte se dilată, se contractă și suportă cicluri termice intense. Dacă piesele se comportă conform așteptărilor, disponibilitatea aeronavelor rămâne ridicată, iar programările de mentenanță rămân previzibile.

Aici devine reală contribuția Safran și BMT. Piesele fabricate în Belgia, adânc în interiorul F135, ajută la menținerea avioanelor pe linia de zbor, nu blocate în hangare. De-a lungul anilor, datele de fiabilitate ale acestor componente vor influența proiectele și modernizările viitoare.

Riscuri, beneficii și jocul pe termen lung

Există beneficii clare pentru Belgia și Franța: locuri de muncă, competențe high-tech și o poziție mai puternică în discuțiile NATO. Totuși, aranjamentul implică și riscuri.

Dependența de regulile americane de export rămâne. Washingtonul păstrează controlul asupra multor aspecte ale tehnologiei F‑35 și F135, inclusiv cine poate primi anumite piese și actualizări software. Orice răcire politică peste Atlantic s-ar resimți în lanțul de aprovizionare.

Pe de altă parte, răspândirea globală a F‑35 oferă programului motorului o durată de viață lungă. Pe măsură ce mai multe țări adaugă avionul în flote, cererea de piese de schimb și modernizări ar trebui să rămână robustă. Asta aduce stabilitate de venituri pentru Safran și BMT și, prin extensie, pentru unitățile lor din Belgia.

Pentru o țară mică, ancorarea industriei într-un program atât de longeviv este la fel de mult un pariu strategic cât este o decizie de afaceri.

Pentru Franța, susținerea acestui demers prin Safran, păstrând în același timp controlul total asupra motoarelor Rafale, reflectă o strategie mai largă: să rămână autosuficientă acolo unde libertatea națională de acțiune este în joc, dar să rămână profund integrată acolo unde dinamica alianței și oportunitățile de export oferă pârghii.