În ultimele ore, o imagine a stârnit interesul comunităţii internaţionale de specialişti. Mai precis, o serie de fotografii a confirmat că legendarele avioane de vânătoare MiG-29 ale Forţelor Aeriene ale Serbiei sunt echipate cu rachete de croazieră CM-400 furnizate de China, pe fondul consolidării cooperării militare dintre Belgrad şi Beijing.
În fotografia iniţială, completată ulterior de încă un cadru, se vede un MiG-29 aflat încă în serviciu în Serbia purtând două rachete de croazieră CM-400. Acestea sunt dezvoltate de compania chineză China Aerospace Science and Industry Corporation (CASIC), iar integrarea lor oferă aeronavei de origine sovietică/rusă capabilităţi aer-sol cu totul aparte pentru spaţiul balcanic.
MiG-29 în Forţele Aeriene ale Serbiei: bază de luptă şi tranziţie
Înainte de a intra în detalii despre racheta CM-400 şi despre eforturile probabile ale tehnicienilor sârbi şi chinezi de integrare rachetă–aeronavă, merită reamintit că MiG-29 rămâne, la acest moment, principalul avion de luptă al Forţelor Aeriene ale Serbiei. Aparatele provin din loturile achiziţionate în anii ’80, pe vremea fostei Iugoslavii.
După conflictele care au dus la destrămarea ţării, Serbia a reuşit să păstreze un nucleu redus de MiG-29, supravieţuitor al campaniei NATO din Operaţiunea Allied Force. Astăzi, deşi nivelul disponibilităţii poate oscila, după primirea unor exemplare transferate de la Moscova, Belgradul ar menţine o flotă de 14 aparate, modernizate într-o manieră limitată la standardul „MiG-29SM+”.
Privind înainte, întreţinerea şi susţinerea flotei au devenit tot mai complicate în timp-chiar dacă, în bună măsură, acest lucru a fost posibil datorită relaţiilor istorice bune dintre Serbia şi Rusia, dificultatea logistică şi de mentenanţă s-a accentuat de la an la an.
Dassault Rafale şi rolul posibil „standoff” pentru MiG-29
Această realitate a împins Belgradul către unul dintre cele mai ambiţioase programe de modernizare militară: achiziţia din Franţa a 12 avioane Dassault Rafale, urmând un parcurs similar cu cel al Croaţiei, care a introdus deja în dotare aeronave F3R transferate din Forţele Aeriene şi Spaţiale franceze.
Deşi semnarea contractului şi demararea implementării păreau să traseze clar viitorul MiG-29-care ar fi urmat să aştepte înlocuirea de către platforma franceză şi apoi retragerea-apariţia unui nou pachet de armament chinez (inclusiv rachetele CM-400 şi bombe) sugerează o altă direcţie: chiar şi după intrarea Rafale în serviciu, MiG-29 ar putea rămâne active într-un rol separat, orientat către misiuni de atac de tip standoff (lovire de la distanţă).
Un astfel de aranjament ar permite, teoretic, separarea sarcinilor: Rafale pentru misiuni multirol moderne, iar MiG-29 pentru lovituri aer-sol la distanţă, acolo unde integrarea unui armament specific poate compensa parţial limitele unei platforme mai vechi.
Belgrad–Beijing: China ca furnizor alternativ de echipamente militare
Revenind la prezenţa rachetelor chineze pe MiG-29 sârbeşti, trebuie subliniată intensificarea legăturilor dintre Belgrad şi Beijing. În acest context, guvernul chinez se profilează ca alternativă şi furnizor nou de echipamente militare, un rol ocupat în mod tradiţional de Rusia.
Înainte de confirmarea livrării rachetelor CM-400, Forţele Armate ale Serbiei au introdus deja şi operează sisteme de apărare antiaeriană FK-3, varianta de export a HQ-22, aflată în serviciu la Forţele Aeriene ale Armatei Populare de Eliberare (PLAAF).
Această diversificare a surselor de tehnică militară are şi o dimensiune practică: în condiţiile în care lanţurile de aprovizionare, suportul tehnic şi accesul la anumite componente pot varia în timp, orientarea către mai mulţi parteneri poate reduce vulnerabilităţile de sustenabilitate pe termen mediu.
Integrarea CM-400 pe MiG-29: SWFCS/WZHK-1 (CATIC) şi muniţii ghidate
Analizând integrarea perechii CM-400/MiG-29, aceasta pare să fi fost facilitată de furnizarea unor echipamente chineze suplimentare. Dintre acestea, un element-cheie ar fi Standalone Weapon Fire Control System (SWFCS) al CATIC, cunoscut sub denumirea WZHK-1. Sistemul este gândit pentru a permite integrarea de rachete şi bombe de provenienţă chineză pe diverse platforme de luptă.
O altă fotografie indică faptul că un MiG-29 (acelaşi aparat sau unul diferit) a fost văzut echipat cu o bombă ghidată LS6-500, descrisă ca având masa de 1.000 de livre, adică aproximativ 450 kg (clasa 500 kg).
În practică, astfel de integrări nu înseamnă doar „montarea” muniţiei: ele implică, de regulă, compatibilitate electrică şi de interfaţare, proceduri de operare, verificări de siguranţă, precum şi instruirea personalului tehnic şi a piloţilor pentru utilizarea coerentă a noilor capabilităţi în regim operaţional.
Racheta de croazieră CM-400: capabilităţi de atac la distanţă
Punând din nou lupa pe CM-400, racheta este relevantă în special prin capabilităţile standoff şi de lovire la distanţă pe care le poate aduce Forţelor Aeriene ale Serbiei. Ea este descrisă drept o rachetă aproape balistică lansată din aer.
Propulsată de un motor-rachetă cu combustibil solid, ar putea avea o manevrabilitate ridicată şi ar fi deosebit de potrivită pentru misiuni antisuprafaţă (lovire a ţintelor de la sol/suprafaţă).
În plan regional, astfel de muniţii schimbă mai ales „geometria” planificării: accentul se mută către lovirea de la distanţă, în care avionul încearcă să rămână cât mai mult în afara zonelor de risc, folosind muniţia ca element principal de penetrare.
Statut operaţional şi operatori: Serbia se alătură listei CM-400
În final, odată cu confirmarea furnizării-fără a fi clar, deocamdată, în ce stadiu operaţional se află integrarea sau dacă zborurile observate au fost strict de test şi evaluare-Serbia devine un nou operator al CM-400.
Până acum, primul utilizator cunoscut a fost Forţa Aeriană a Pakistanului, care foloseşte aceste rachete pe avioanele de vânătoare JF-17 Thunder.
Comentarii
Încă nu există comentarii. Fii primul!
Lasă un comentariu