Japonia accelerează introducerea celui mai nou sistem de rachete antinavă Tip 12 la aproximativ 1.000 km de China, într-un demers menit să întărească apărarea cu rază lungă de acţiune în Indo-Pacific, pe fondul creşterii capacităţilor navale ale Beijingului. Conform informaţiilor apărute la Tokyo, primele rachete ar urma să fie complet operaţionalizate până la finalul acestei luni în Campamentul Kengun, din prefectura Kumamoto (sud-vestul Japoniei), lucru confirmat public de secretarul-şef al cabinetului, Minoru Kihara.
Desfăşurarea la Kengun şi reacţia comunităţii locale
În contextul în care primele lansatoare ar fi sosit pe timpul nopţii, într-o acţiune discretă despre care se susţine că nu a fost anunţată prefecturii, o parte a populaţiei a reacţionat rapid printr-un protest organizat la perimetrul bazei. Şi din zona opoziţiei politice locale au venit critici, centrate în principal pe ideea că instalarea unor astfel de sisteme ar putea transforma regiunea într-o ţintă mai probabilă pentru adversari potenţiali şi ar amplifica tensiunile prin apropierea capabilităţilor de teritoriul acestora.
Nemulţumirile au vizat şi lipsa de transparenţă. Guvernatorul Takashi Kimura a declarat, de pildă, că a aflat despre desfăşurare abia după ce aceasta se produsese, din mass-media. Pe acest fond, biroul regional de apărare din Kyushu a anunţat că va organiza întâlniri cu reprezentanţi ai grupurilor care contestă decizia, fiind luate în calcul şi vizite la bază, astfel încât cetăţenii să poată vedea direct sistemele expuse în cadrul unei prezentări. Rămâne neclar dacă aceste demersuri ar putea schimba ceva în cazul în care opoziţia locală se menţine.
Un astfel de episod arată cât de importantă devine, pe măsură ce Japonia îşi extinde postura de apărare, gestionarea relaţiei dintre autorităţi, Forţele de Autoapărare şi comunităţile care găzduiesc infrastructură militară. Acceptarea publică, comunicarea din timp şi clarificarea rolului strict defensiv invocat de guvern pot influenţa ritmul şi stabilitatea viitoarelor desfăşurări.
Capabilităţi: rachetele antinavă Tip 12 şi extinderea razei de acţiune
Din punct de vedere tehnic, rachetele Tip 12 sunt pe cale să devină un pilon al apărării de coastă japoneze, una dintre trăsăturile-cheie fiind raza de peste 1.000 km, suficientă pentru a aduce la îndemână porţiuni întinse ale litoralului chinez continental. Această performanţă depăşeşte semnificativ ţinta iniţială a proiectului, care viza aproximativ 200 km, interval mărit ulterior prin revizuiri succesive în etapa de dezvoltare.
În paralel, Tokyo lucrează şi la versiuni ale aceluiaşi concept adaptate pentru lansare de pe platforme navale, cu obiectivul de a le avea pregătite în 2026, în timp ce o variantă aeriană este planificată pentru disponibilitate începând cu 2028.
Poziţionarea acestor sisteme în sud-vest are şi o logică geografică: lanţul de insule dinspre Kyushu către Okinawa şi mai departe creează un arc care supraveghează rute maritime şi zone de trecere sensibile. Într-un scenariu de criză, capacităţile antinavă cu bătaie lungă pot sprijini descurajarea prin creşterea costurilor unei operaţiuni navale ostile.
Japonia şi noua postură geopolitică în Indo-Pacific
Desfăşurarea de la Kengun ar finaliza un proces a cărui calendarizare a fost devansată cu un an, decizie luată de guvernul japonez pe fondul progreselor tehnologice şi al intenţiei de a consolida o reacţie mai rapidă în eventualitatea unor acţiuni ale Chinei împotriva Taiwanului, inclusiv în ipoteza unei „reunificări” impuse prin forţă.
Odată cu instalarea în funcţie a primei ministre Sanae Takaichi, Tokyo a adoptat o linie mai fermă atât faţă de dosarul taiwanez, cât şi faţă de abordarea tradiţional pacifistă legată de tensiunile regionale, posibile exporturi de armament şi modul de organizare a Forţelor de Autoapărare. Guvernul şi-a propus ca aceste teme să fie abordate legislativ înainte de finalul anului.
În ceea ce priveşte insula pe care Beijingul o revendică, şefa guvernului a mers până la a descrie intervenţia militară drept o obligaţie pentru Japonia şi Statele Unite dacă situaţia o impune, avertizând că neimplicarea partenerului american ar provoca „colapsul” relaţiilor bilaterale. În acelaşi timp, Japonia a continuat să-şi întărească reţeaua de parteneriate de apărare atât în Asia, cât şi în afara ei: în ianuarie, a consolidat acorduri de cooperare cu Filipine, axate pe sprijin reciproc cu muniţie, combustibil, alimente şi alte materiale, iar o înţelegere similară a fost avansată şi cu Italia, după vizita la Tokyo a preşedintei Consiliului de Miniştri, Giorgia Meloni.
Alte desfăşurări planificate şi creşterea bugetului pentru apărare
Linia de întărire nu se opreşte la componenta antinavă. Autorităţile japoneze urmăresc şi extinderea apărării aeriene prin noi instalări în insulele din sud-vest. În mod concret, Forţa Aeriană de Autoapărare a amplasat baterii Patriot în Miyako, Okinawa şi Ishigaki, construind o reţea de acoperire mai largă din punct de vedere teritorial. Pentru orizontul de termen mediu, este cunoscută şi intenţia de a desfăşura sisteme antiaeriene pe insula Yonaguni, cea mai apropiată de Taiwan.
Pe fundalul acestor schimbări politice şi strategice, bugetul japonez al apărării pentru 2026 este estimat la aproximativ 9 trilioane de yeni, cel mai ridicat nivel din perioada recentă, dintre care în jur de 1 trilion de yeni ar fi direcţionat către dezvoltarea capabilităţilor de atac la distanţă mare. Între programele finanţate se numără achiziţia de armament nou pentru dotarea flotelor de avioane F-35 şi F-15, cu accent pe rachete de croazieră, precum şi cumpărarea de aeronave noi de antrenament pentru modernizarea capacităţilor existente.
Imaginile sunt folosite cu titlu ilustrativ.
Comentarii
Încă nu există comentarii. Fii primul!
Lasă un comentariu