În timpul unui exercițiu solicitant cu muniție reală în tabăra militară Canjuers, Armata Franceză și-a supus la test cel mai nou vehicul de observare a artileriei Griffon VOA, într-o încercare care a depășit misiunea sa inițială, verificând dacă poate deveni un mijloc de primă linie pentru solicitarea loviturilor aeriene de precizie.
De la observator de artilerie la coordonator al loviturilor aeriene
Griffon VOA a început să intre în unitățile Armatei Franceze din 2023, ca înlocuitor modern pentru platformele mai vechi de observare a artileriei. Prima sa misiune este directă, dar cu mize mari: detectarea pozițiilor inamice, calcularea coordonatelor precise și sprijinirea unităților de artilerie pentru a le lovi rapid.
Pentru asta, vehiculul poartă un set puternic de senzori. Pe plafon, o vizare optronică Paseo este montată pe un catarg telescopic. Aceasta permite echipajului să ridice senzorul deasupra acoperirii, să scaneze o zonă largă și să identifice ținte la distanță mare fără a expune întregul vehicul.
Griffon VOA utilizează și un sistem de navigație inerțială Sigma 20 pentru a determina poziționarea exactă. Localizarea de precizie este critică, deoarece chiar și erorile mici de coordonate pot duce la căderea proiectilelor de artilerie în afara țintei.
În plus, vehiculul integrează un radar de supraveghere MURIN. Acest sistem este proiectat să monitorizeze breșe și zone deschise, detectând și urmărind potențiale ținte până la aproximativ 24 de kilometri, zi sau noapte, în vizibilitate redusă sau prin fum.
Griffon VOA îmbină optronica, radarul și navigația avansată într-un singur nod blindat dedicat descoperirii și fixării țintelor.
Toate acestea fac din vehicul un observator high-tech pentru bateriile de artilerie. Însă planificatorii francezi au văzut și un alt rol: acela de platformă mobilă întărită pentru controlorii JTAC (Joint Terminal Attack Controllers).
Chimera 25: exercițiul care a schimbat statutul Griffonului
Punctul de cotitură a venit în timpul Exercițiului Chimera 25, desfășurat în decembrie, în vasta zonă de instrucție Canjuers a Armatei Franceze. Evenimentul a fost organizat de Școala de Artilerie și a avut loc într-un cadru inter-arme, implicând atât forțe terestre, cât și aeriene.
Chimera 25 s-a concentrat pe integrarea loviturilor aeriene cu manevra la sol. Au fost folosite lovituri reale și simulate pentru a exersa modul în care artileria, avioanele de luptă, elicopterele și centrele de comandă se coordonează într-un câmp de luptă complex.
O gamă variată de aeronave a participat, inclusiv avioane de vânătoare Rafale, avioane de atac Mirage 2000D RMV modernizate, aeronave de patrulare maritimă Atlantique 2 și elicoptere NH90, Panther și Dauphin. Acest mix le-a permis controlorilor să lucreze cu platforme, senzori și armamente diferite.
Exercițiul a urmărit să testeze la limită lanțul digital care leagă controlorii de la sol, unitățile de artilerie și aviația de luptă în condiții realiste.
Griffon VOA s-a aflat în centrul acestui experiment. Pentru prima dată, și-a folosit pe deplin capacitatea JTAC integrată pentru sprijin aerian apropiat, utilizând instrumente digitale menite să accelereze coordonarea cu piloții și echipajele aeriene.
Sprijin aerian apropiat asistat digital, în practică
În timpul Chimera 25, controlorii aerieni avansați au folosit proceduri DACAS (Digital Aided Close Air Support) din interiorul Griffonului. În loc să se bazeze în principal pe apeluri radio vocale și pe lucru manual cu hărți, DACAS permite controlorilor să partajeze electronic date și informații despre ținte cu aeronavele.
Aceasta include trimiterea de coordonate precise, descrieri ale țintei și chiar imagini, reducând neînțelegerile și scurtând timpul dintre identificarea unei amenințări și angajarea ei.
- Predare mai rapidă a țintelor de la sol către aer
- Reducerea riscului de foc fratricid datorită datelor precise
- Coordonare mai bună între artilerie și lovituri aeriene
- Conștientizare situațională îmbunătățită atât pentru echipaje, cât și pentru piloți
Potrivit Secției Tehnice a Armatei Franceze (STAT), care a supravegheat testele, Griffon VOA a atins „un prag decisiv” odată cu integrarea completă a funcțiilor JTAC pentru sprijin aerian apropiat în timpul Chimera 25.
Tehnologia care transformă Griffonul într-un hub JTAC
Pentru a ghida avioane și elicoptere către ținte, Griffon VOA poartă mai mult decât un radar și o cameră. Suita sa JTAC este integrată din start, în loc să fie adăugată ulterior ca un kit extern.
Pentru marcarea și indicarea țintelor către piloți, vehiculul este echipat cu:
| Sistem | Funcție |
|---|---|
| Pointer infraroșu IZLID | Marchează țintele cu un fascicul IR vizibil prin echipamentele de vedere pe timp de noapte ale piloților |
| Designator laser Taranis LP | Desemnează țintele pentru muniții ghidate laser |
| Receptor ROVER | Primește și partajează video live și imagini între unitățile aeriene și cele terestre |
Sistemul ROVER (Remotely Operated Video Enhanced Receiver) este deosebit de important. El permite echipajului și JTAC-ului să vadă în timp real ceea ce văd senzorii aeronavelor. Această imagine comună le permite ambelor părți să confirme că privesc aceeași clădire, același vehicul sau aceeași linie de tranșee înainte ca o armă să fie lansată.
Combinând desemnarea laser, marcarea în infraroșu și partajarea video live, Griffon VOA poate acționa ca un punct de întâlnire digital pentru piloți și comandanții de la sol.
Toate aceste instrumente sunt conectate la ATLAS, sistemul Franței „Automatisation des Tirs et Liaisons de l’Artillerie Sol/sol”. ATLAS automatizează multe dintre etapele implicate în gestionarea misiunilor de foc ale artileriei și conectează diferite mijloace de sprijin cu foc într-o singură rețea.
STAT subliniază că Griffon VOA este primul vehicul francez care integrează pe deplin rolul JTAC sub blindaj încă din faza de proiectare. În loc ca controlorii să opereze pe jos sau din vehicule slab protejate, ei pot rămâne acum într-o platformă bine protejată în timp ce coordonează atât focul de artilerie, cât și loviturile aeriene.
De ce contează un vehicul JTAC blindat pe câmpurile de luptă moderne
În conflictele recente, JTAC-ii au operat adesea aproape de front, deplasându-se împreună cu infanteria sau unități blindate. Ei au nevoie de o vedere clară asupra câmpului de luptă, dar sunt și ținte de mare valoare: dacă sunt neutralizați, accesul la sprijin aerian poate încetini sau se poate opri în cel mai prost moment.
Plasarea JTAC-ilor într-un Griffon VOA schimbă acest echilibru. Vehiculul oferă mobilitate și protecție blindată comparabile cu alte vehicule blindate franceze de primă linie, menținând în același timp electronica sensibilă și operatorii relativ în siguranță față de focul armelor ușoare, schije și anumite tipuri de mine.
Conectivitatea vehiculului înseamnă, de asemenea, că acesta poate funcționa ca nod de retransmisie. Poate combina ceea ce vede prin senzorii săi cu ceea ce detectează dronele, aeronavele și alte unități terestre, apoi poate filtra și transmite mai departe doar informațiile cele mai relevante către factorii de decizie.
Pentru forțele aliate care ar putea opera alături de Franța, acest tip de platformă integrată oferă o interoperabilitate mai clară. Standardele digitale utilizate în DACAS și ROVER sunt deja răspândite în NATO, astfel încât Griffon VOA se poate integra în procedurile și rețelele existente.
Termeni-cheie pe care cititorii îi vor auzi mai des
Mai multe acronime tehnice asociate acestei povești apar tot mai frecvent în dezbaterile de apărare:
JTAC (Joint Terminal Attack Controller) se referă la personal special instruit, care are autoritatea și competențele de a dirija aeronavele de luptă angajate în sprijin aerian apropiat. Ei decid când, unde și cum este folosită puterea aeriană în sprijinul trupelor terestre, reducând în același timp riscurile pentru civili și unitățile proprii.
Close Air Support (CAS) înseamnă lovituri aeriene executate în apropierea forțelor proprii, împotriva țintelor care le amenință direct. Deoarece distanțele sunt mici iar situația se schimbă rapid, CAS cere coordonare strânsă și schimb rapid de informații.
DACAS (Digital Aided Close Air Support) reprezintă trecerea de la proceduri bazate exclusiv pe voce la coordonare bazată pe date, folosind rețele securizate, tablete, hărți digitale și imagini partajate pentru a accelera luarea deciziilor.
Scenarii potențiale și implicații viitoare
Într-o desfășurare viitoare, un Griffon VOA ar putea opera alături de un grup de luptă francez care avansează printr-o zonă disputată. Pe măsură ce mișcarea inamicului este detectată de radarul MURIN sau de vizorul Paseo, echipajul ar putea solicita mai întâi foc de artilerie pentru a perturba sau neutraliza amenințarea. Dacă situația escaladează, instrumentele JTAC de la bord le-ar permite să transmită țintele direct către avioane de vânătoare sau elicoptere de atac aflate în apropiere, în câteva minute.
Într-un alt scenariu, vehiculul ar putea opera la marginea unei zone urbane, unde trupele terestre sunt ținute pe loc de foc ostil. Dintr-o poziție acoperită, echipajul Griffon VOA ar putea folosi designatorul laser și pointerul infraroșu pentru a marca ferestre sau acoperișuri specifice, în timp ce piloții confirmă marcajele prin video ROVER înainte de angajare.
Există și riscuri și compromisuri. Cu cât o forță depinde mai mult de legături digitale și fluxuri de date, cu atât devine mai vulnerabilă la bruiaj, atacuri cibernetice sau simpla supraîncărcare a lățimii de bandă. Comandanții vor trebui să echilibreze avantajele platformelor foarte conectate precum Griffon VOA cu metode de rezervă care funcționează și atunci când rețelele sunt degradate.
În același timp, combinarea observării artileriei, achiziției țintelor și capabilității JTAC într-o singură platformă protejată tinde să comprime ciclurile decizionale. Asta poate duce la efecte mai rapide asupra țintei, dar cere și instruirea echipajului la nivelul tehnologiei, astfel încât fiecare lovitură să rămână solidă din punct de vedere legal, etic și tactic.
Comentarii
Încă nu există comentarii. Fii primul!
Lasă un comentariu